Înălţare

Îmi înalţ glasul, mă-nalţ şi eu cu el, îi strâng în pumni capetele şi fac din strigarea mea un balon. Dar nu mă poate ridica prea mult, îl las să zboare, îşi va găsi drum dus de vântul ce adună rugăciuni. Îmi ridic ochii, îmi ridic mâinile, mă-ntind, mă lungesc – uite că sunt cât casa! -, oare voi ajunge la Tine? Doar vocea mea îţi atinge urechile, mă priveşti printre franjurile unui nor ce se plimbă aiurea. Zâmbetul

Read Full Post »

Săracul Gatsby (2)

(continuare)

Într-o discuţie cu Gatsby, Nick îi atrage atenţia asupra faptului că nu poate schimba trecutul. Milionarul nostru însă persistă cu încăpăţânare în eforturile de a anula consecinţele unor fapte consumate. Palatul pe care l-a construit, chipurile pentru Daisy, ar trebui să facă minunea. Dar nu funcţionează ca o maşină a timpului, din păcate pentru el!

3. Înstrăinarea şi împărăţia lui Gatsby

Printr-o trăire „autentică” (după modelul propus de existenţialismul lui Sartre), James Gats reuşeşte să-şi făurească un chip cioplit cu care se confundă

Read Full Post »

Săracul Gatsby (1)

În „Marele Gasby” a lui Baz Luhrmann (scenarist, producător şi regizor), ecranizare a romanului omonim scris de F. Scott Fitzgerald, aflăm povestea lui Jay Gatsby (interpretat de Leonardo DiCaprio), aşa cum e ea relatată şi apoi scrisă de Nick Carraway  (inconfundabilul Spider-Man) ca parte a unui tratament de care beneficiază fiind internat într-un sanatoriu. Evoluţia şi destinul extravagantului şi misteriosului milionar din rolul principal prezintă câteva lecţii cum nu se poate mai valoroase astăzi, 

Read Full Post »

Nu fi timorat!

„Nu fi atât de timorat! În calitate de creştin ai dreptul şi datoria să provoci în suflete criza salvatoare care le va face să trăiască cu faţa către Dumnezeu.” (Josemaría Escrivá de Balaguer)

Read Full Post »

Înnegrire

S-au înnegrit de tot gândurile mele. Le învârt în mintea mea, ca-ntr-o maşină de spălat, dar nu le pot albi. Le frământ, aş vrea să le dau forma unor cuvinte şi să le las să zboare. Dar ele sunt otrăvite, cad ca pietrele. Se prăvălesc peste mine, peste alţii… Ce să fac cu ele?

Mângâierile Tale însă nu întârzie. Cad ca o ploaie şi nasc curcubeie, îmi colorează

Read Full Post »

Mini(ş)-aventura (4)

Când Alex coboară – căci e un copil ascultător -, îi intră piciorul într-o gaură din piatra calcaroasă ce, acoperită cu pământ şi frunze, nu se vedea deloc. Îl ajutăm să se ridice. Descopăr, dând la o parte depunerile ce au astupat-o, că scobitura era destul de mare pentru a intra în ea cu totul şi că se deschidea în partea cealaltă, deci chiar în peretele fostei cascade. O piatră aruncată pe acolo ajungea în apa de sub noi.

Nu am timp să meditez prea mult la ce se putea întâmpla, se înserase bine, ne grăbim să găsim drumul de întoarcere. Suntem pe un teren care nu e al nostru, mă simt de parcă aş fi urmărită de ochi străini,

Read Full Post »

Întâlnire

„Pentru formarea unui om sunt esențiale întâlnirile. Dacă nu ești atent, ratezi aceste întâlniri. Deci trebuie să fii atent tot timpul, trebuie să privești tot timpul în jurul tău conștient că de peste tot ți se fac oferte de destin. Și că, dacă le ratezi, ceva din tine se pierde ireversibil. Nu revine a doua oară o șansă care ți se oferă. Dacă ratezi cele trei-patru întâlniri esențiale ale vieții tale, un mare profesor, o mare iubire, un prilej, nu neapărat un om, poate să fie un prilej, dacă ratezi acel prilej, te pierzi ca o cometă pe o orbită marginală.” (Andrei Pleșu)

Read Full Post »

Mini(ş)-aventura (3)

Intrasem puţin în panică, recunosc, mai ales datorită temerii fiului meu, neîncrederii lui, plânsului. Şi… nu v-am scris: nu aveam adidaşi niciunul, eu eram în sandale, copiii în şlapi. Poate că şi din cauza asta nu prea reuşeam să ne ţinem pe picioare.

Dar totul revine la normal: Natan se linişteşte când apare Ian la orizont, şi ne ajută să urcăm. Nu renunţăm, prindem din nou curaj! Înaintăm pe creasta versantului pentru a căută un alt traseu pe care să coborâm în depresiune. Am găsit nu departe, e tot greu dar nu atât de abrupt, alunecăm pe un pământ moale acoperit de frunze. Pietrele de care ne prindem cu mâinile se desprind prea uşor, copacii nu prea sunt. Ajungem însă jos, chiar lângă o peşteră. Intrarea e

Read Full Post »

Mini(ş)-aventura (2)

Eram pregătiţi să plecăm, dar păduricea de brazi din faţa noastră ne-a chemat şi nu am putut trece nepăsători pe lângă. Dincolo de ea, am păşit pe un covor moale de frunze şi muşchi, ce acopereau şi descopereau pietre albe împodobite de ghirlande de iederă. Înaintând, am ajuns la locul vizitat în grabă cu vreo doi ani în urmă: o depresiune adâncă ce mărturisea despre trecerea unei ape ce-şi săpase cândva drum prin stâncă.

Am pornit pe albia uscată în amonte, prin defileul străjuit de pereţii înalţi de mai bine de 20m şi foarte apropiaţi, pe alocuri îi puteam atinge dacă întindeam amândouă mâinile lateral. Un ochi de apă, murdar şi adânc, adunat în formaţiunea calcaroasă, ne-a tăiat calea. Sprijinit cu picioarele de un perete şi cu mâinile de altul,

Read Full Post »

Mini(ş)-aventura (1)

În dimineaţa în care ne pregăteam să mergem la Miniş, mama mea mi-a spus apăsat de mai multe ori: „Să aveţi grijă de Alex!” E vorba de copilul vecinului, fost coleg de grădiniţă cu Tanu. Hotărâsem a-l lua cu noi. Insistenţa mamei nu era lipsită de noimă, cu o zi inainte îl adusesem pe nepotul meu, de la o plimbare scurtă prin pădure, cu două „tatuaje” de toată frumuseţea: dungi roşii pe fondul unor pete albastre pe piciorul stâng, şi urme ale înţepăturii de urzică pe aproape toată suprafaţa antebraţului drept. Cuvintele ei le-am repetat, în încercarea de a împiedica stingerea ecoului, întregii familii: „Trebuie să avem grijă de Alex!”

Am trecut, de început, pe la cascada Bigăr – a cărei apă se revarsă în râul Miniş -, devenită atât de faimoasă în ultima vreme. Am coborât la repezeală povârnişul malului opus,

Read Full Post »