Nu pare a avea 2000 de ani

După ce mâncasem dude acum vrei trei veri, le-am povestit copiilor mei despre Zacheu, adăugând amănunte despre înfăţişarea sa şi agitaţia dinainte de urcarea în pomul ce avea să rezolve problema creată de statură, dar urma să creeze alte probleme: suspiciunea celor din jur privitoare la intenţiile lui. La sfârșit,  după ce am râs copios de stângăciile vameșului, Natan mă întreabă: „Mai trăieşte Zacheu?” Am vrut să aflu de ce e curios,  la care mi-a răspuns: „Eu cred că ştiu care e!” Nu, nu era vorba de un bătrân care arăta de vreo 2000 de ani, ci de un frate mai scund din biserică.

Se întâmplă ca unii oameni să semene foarte mult cu personaje despre care am citit, şi chiar cu femei sau bărbaţi despre care afăm în Scripturi. În apropierea Crăciunului, o tot întâlnesc pe Marta care nu întotdeauna poartă baticul legat la spate, aşa cum apărea în desenele din Biblia pentru copii. Şi nu pare a avea 2000 de ani, şi nici nu răspunde la numele Marta, dar totuși seamăna atât de bine  în unele privințe.

Dar nu e vorba de slujirea ei, şi Isus nu vrea să îi sugereze că ar trebui să lase la o parte pregătirile pentru masă, că ar fi ceva rău în asta (din păcate pentru mine). Ceea ce Isus condamnă la sora Mariei, unde poposise împreună cu ucenicii Săi, pare a fi agitaţia, felul ei de a se lăsa covârşită de treburi. Citându-l pe Augustin, N. Steinhardt notează: „Marta se îngrijorează şi se străduieşte, iar Maria benchetuieşte.” Dar noi cu toţii suntem chemaţi la ospăţ, la a sărbători, la a ne veseli. Oare să fie asta prea puţin important?

Azi la grupul mozaic, grup format din tineri cu dizabilităţi mentale, am întrebat pe cineva ce ar vrea să ceară de la Dumnezeu în mod special cu ocazia Crăciunului ce se apropie. Nu ştiu de ce a răspuns aşa, dar mi-a spus: „Pace!” Ne-am rugat pentru ea, mă rog şi pentru mine: am nevoie de pace, mai ales de sărbători!

Read Full Post »

Şi Maria a zâmbit

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care le păsta Maria în inima ei şi la care se gândea,

Read Full Post »

Şi Maria a plâns

Ultima lună a anului 2002, locuiam de ceva vreme în garsoniera mică de la ultimul etaj al unui bloc cu cinci nivele. La geamuri se formase un strat de gheaţă gros de vreo 10 cm, dar nu prea conta, diferenţa dintre noapte şi zi pălise. Şi plângeam răpirea soarelui, biruinţa ceţii, îndrăzneala pereţilor care se tot mai strângeau în jurul meu, sufocându-mă. Cu copilul în braţe, făceam trei paşi înainte şi trei înapoi în spaţiul îngust dintre pat şi pătuţ (acel pătuţ second-hand cumpărat cu bani puţini), ba uneori îmi ieşeau chiar mai mulţi. Poate că şi pereţii făceau paşi, de frig sau de plictiseală, cine ştie. Sau poate că au început să danseze, se apropia Crăciunul şi-l ascultam pe Hruşcă de dimineaţa şi până târziu. Nu ştiu dacă se pricepeau ei prea bine pe muzică românească, poate că de-aia rămâneau ba cu un pas în urmă, ba cu prea mulţi înainte. Era iarnă demult, din octombrie, iar Crăciunul ajunge pe meleagurile estice doar în ianuarie, aveam timp să mă pregătesc! Dar nu la prăjituri mă refer, n-aveam voie să mănânc nimic dulce, vă puteţi imagina sărbătoare fără asta?

Am avut un Crăciun… altfel în acel an! Acoperisem masa de călcat (masa pe care mâncam) cu o bucată de pânză cu un frumos desen de iarnă, ba am găsit şi un loc în care, pe un scaun, am împodobit bradul ce dădea un aer de sărbătoare încăperii. Am recitit textele din Evanghelii, cele care vorbesc de naşterea Mântuitorului. De data asta aveam să meditez mai mult la suferinţele femeii căreia i s-a făcut mare har, după spusele îngerului, cea „binecuvântată între femei”! Și m-am gândit că

Read Full Post »