Feeds:
Articole
Comentarii

Toamna trecută am avut parte de multe surprize, cadouri neaşteptate şi întâlniri cu câţiva oameni de departe şi străini mie care, fără să ştie, au fost chiar mesagerii lui Dumnezeu pentru mine. Una din surprize a venit prin poştă de la pastorul Vasile Bel, cu care intrasem în legătură prin intermediul unei postări de pe blog. Din cele trei cărţi primite în dar cu acea ocazie, cea care mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990, scrisă de Vasile Bel şi Constantin Ghioancă şi publicată la editura Risoprint din Cluj-Napoca anul trecut, deci 2017.

Cartea îşi propune să prezinte pe scurt principalele scrieri (cărţi, broşuri, reviste, colecţii de cântări) care, fie au fost scrise sau traduse de credincioşii baptişti, fie au fost răspândite şi procurate de aceştia datorită învăţăturilor creştine conţinute. 1985 marchează apariţia primei cărţi folosite de comunităţile de creştini, Cântările Sionului, publicată de Gheorghe Şimonca. Însă prima publicaţie scrisă de un baptist român ne trimite la anul 1906 şi e vorba de Evanghelia şi focul, al cărei autor e Gheorghe Slăv.

Din introducerea lucrării aflăm câte ceva despre contextul care a dat naştere publicării şi răspândirii literaturii avute în vedere: preocupările, rapoartele, eforturile şi declaraţiile comunităţilor baptiste. Nume ca I. R. Socaciu şi Constantin Adorian, menţionate în aceste prime pagini, mi-au dat senzaţia aceea plăcută că citesc despre „ai noştri” (tatăl meu, pe atunci seminarist, participase la ceremonia de înmormântare a lui Constantin Adorian şi multă vreme, găsind printre pozele vechi ale familiei pe cea care păstra memoria acestui eveniment, nu am ştiu cine e omul a cărui nume era scris pe cruce).

Mai departe, lucrarea redă în ordine alfabetică cărţile ale căror coperţi, Citește în continuare »

Anunțuri

Рождество

Lăudaţi pe Domnul cu o cântare nouă! De Crăciun (şi nu numai), se poate şi cu o poveste nouă, evocând aceleaşi evenimente întemeietoare, vechi şi înnoitoare!

Iată povestea Crăciunului spusă cu creativitate, umor, dintr-un unghi nou (luăm cunoştinţă de evenimente urmărind îngerul), purtând un mesaj de e o mare bucurie pentru tot norodul şi pentru tot pământul (chiar şi pentru animale).

Fie ca atingerea îngerului să ne trezească şi pe noi, pentru a putea privi spectacolul minunilor lui Dumnezeu! Lăudaţi pe Domnul!

Marius Cruceru

Via Adrian Samoila

Vezi articol original

Crăciun 2008

Dana SisoEva

Nu-mi vine să cred ce bine vorbeau copiii mei în limba rusă!

Vezi articol original

Pruncul luminos

Dana SisoEva

11012786_10153713691863771_5569298308768569150_n

Mă tot uit, de la începutul perioadei de Advent, la pictura aceasta ce aparţine unui artist mai puţin cunoscut, Gari Melchers. În „The Nativity”, cei doi părinţi sunt singuri şi copleşiţi de cele întâmplate. Poziţia Mariei, extenuată de efortul naşterii, privirea îngrijorată şi obosită a lui Iosif, aţintită asupra Copilului, răceala locului şi liniştea în care par încremeniţi amândoi, sunt detalii ce surprind acele momente care au precedat venirii păstorilor, ce poartă în suflete melodii îngereşti (parcă aştept să apară, din moment în moment, în pragul uşii rămase deschisă). Dar timpul s-a oprit în loc, doar lumina emanată de Pruncul ce pare treaz creşte şi parcă încălzeşte, atrage privirea şi parcă… Vă las să priviţi singuri şi să meditaţi la ce doi călători ajunşi în Betleem şi la Mântuitorul culcat în iesle! Lumina Lui să strălucească pe feţele voastre, şi să aveţi parte de sărbători frumoase!

Vezi articol original

Colindător

Dana SisoEva

Image

Cu ajutorul unor figurile, copiii mei spun aseară povestea Crăciunului. Ţinând în mână un îngeraş, Dora vesteşte Mariei despre cele ce se vor întâmpla, amintind de profeţi şi făcând risipă de amănunte privind identitatea fiinţelor cereşti. Când îşi dă seama că a vorbit prea mult, se opreşte brusc şi, pentru că nu găseşte o încheiere, spune: „Atât! Punct!” Dă să plece dar îşi aminteşte că Maria nu a apucat să zică nimic, aşa că se întoarce spre ea, adresându-i-se din nou: „Aveţi întrebări?” Puţin confuză – ce să mai întrebe? – Maria răspunde, prin vocea lui Natan: „Aaa… nu! Vreţi o prăjitură?”

Luca ne spune că îngerul Gavril, cel care a vorbit Mariei despre planul divin, aştepta un răspuns de la ea. Fecioara nu cere timp de gândire, ci rosteşte, în umilinţă, cum nu se putea mai potrivit: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale”.

Şi mă gândesc că, de…

Vezi articol original 47 de cuvinte mai mult

 

IMG_20171215_082630

Luna aceasta citesc copiilor mei cartea Silviei Tărniceriu, Dumnezeu îmi cunoaşte măsura. Dacă pentru ei autobiografia înfăţişează o lume străină, mie îmi trezeşte amintiri care mă fac să-mi întrerup adesea lectura şi să adaug detalii ale unor experienţe ce vin a confirma, explica şi îmbogăţi relatarea.

Desigur, din nou mă tulbură amintirea unor discuţii avute cu creştini care se trezesc să afirme că a fost (mai) bine în comunism: da, pentru informatori sau pentru cei care nu aveau pe inimă cauza lui Cristos şi lărgirea împărăţiei Lui, se poate să fi fost. Însă pentru aceia care nu se ruşinau de El, îşi riscau viaţa pentru răspândirea Veştii Bune şi erau pasionaţi de lucrarea Lui au fost vremuri grele. Deşi trebuie să adaug: cu toate acestea şi în aceeaşi măsură, frumoase! Pentru că încercările şi provocările istoriei au scos la iveală puterea cu care Dumnezeu lucrează în şi prin aleşii Săi. Cartea aceasta e o mărturie a ororilor acelor timpuri dar şi a credinţei de neclintit a fraţilor (adevăraţi eroi) şi a dragostei pocăiţilor.

Mi-am amintit, citind copiilor, Citește în continuare »

Nu-mi amintesc cu precizie în ce an a fost, dar cu siguranță înainte de ’85, când am primit, de Crăciun, cărţile de copii din seria Sion. Publicate în America şi introduse clandestin în ţară, au fost aduse de tatăl meu de la Sibiu (dacă nu mă înşel).
Nu vă pot spune ce mult m-am bucurat atunci de ele! Mai târziu am primit şi două casete cu corul de copii Sion, despre care abia recent am aflat că e din Iaşi.
Cea mai îndrăgită dintre cărţi a fost Sion I, cu cântari şi povestiri de Crăciun. An de an o scot din cutia cu poboabe în preajma sărbătorii Naşterii Mântuitorului! Şi cântăm toţi din ea, în timp ce unul din noi caută clapele indicate de partituri!
Aflu, din cartea Silviei Tărniceriu, miracolul care dat farmec sărbătorilor mele de atunci încolo şi sunt recunoscătoare tuturor celor care, cu preţul libertăţii şi al vieţilor lor au scris, tipărit, introdus şi distribuit aceste cărţi în acele vremuri în care credinţa şi curajul îţi erau mereu testate!

„Iată o nouă stea” e una din cele mai frumoase cântări, o ascult din nou, o cânt din nou…

Marius Cruceru

Sînt în Biserica in Iaşi, Biserica din Sărărie, mi-am adus aminte de vremurile în care am cîntat la chitară bass în corul Sion. O cîntare pe care am cîntat-o des de Crăciunurile anilor 80-90 a fost inspirată de…

de fapt este Dvorak,

Iată cum a fost transpusă în melosul evanghelic:

Vezi articol original 12 cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: