Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 30 decembrie 2012

Schimb de zâmbete

Mai ţii minte banca aceea din biserică pe care Te-ai aşezat lângă mine atunci, prima dată, şi m-ai numit zâmbăreaţă? Nu ştiu dacă aveai în vedere zâmbetul meu ofilit, şifonat, pe care ţi l-am dăruit silit, sau al Tău, pe care mi l-ai adus împachetat frumos şi legat cu un şnur verde. Era de Crăciun, sau de Paşti? Nu mi-ai spus cu ce ocazie, era un cadou necerut, nesperat, era cadoul Tău pentru mine.

Nu i-am înţeles atunci valoarea, mai târziu m-a cucerit frumuseţea lui şi şi în timp i-am simţit putere-i vindecătoare. L-am păstrat ca pe ceva de preţ, l-am ţinut într-o ramă nouă o vreme, şlefuită şi vopsită cu migală de mai multe ori, tot cu verde. Şi privindu-l îndelung a avut efect asupra-mi: a început să se reflecte pe faţa mea ca-ntr-o oglindă. Apoi m-am hotărât să-l port cu mine – căci zâmbete se mai poartă – l-am micşorat ca să-mi încapă-n portofel, să pot arunca o privire ori de câte ori îl pierdeam pe al meu. Pe drept eram numită acum zâmbăreaţă. Şi-ţi semănam!

Apoi… nu aş putea spune ce s-a întâmplat, dar târziu mi-am dat seama că nu-l mai am, poate că cel care mi-a furat oglinzile mi-a găsit şi portofelul verde. N-am avut puterea să-l caut – poate m-a tuns cineva în somn? – nici de neputinţa mea nu mi-am dat seama imediat. Mi-a mai rămas însă ceva: patru prieteni care mă duc zilnic pe banca aceea din biserică, cea pe care Te-ai aşezat lângă mine demult. Nu, nu trimite vreun înger, coboară Tu şi dăruieşte-mi zâmbetul pierdut!

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: