Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 31 decembrie 2012

Locuiesc la Betleem

S-a întâmplat săptămâna trecută când mi-am ridicat privirea la croncănitul unei păsări ce abia mai târziu am înţeles că mă striga pe limba ei: am văzut că ai suflat norii de deasupra capului meu, i-ai dat la o parte ca pe o draperie, pentru a vedea stelele ce le-ai (a)prins pe bolta cerească. Nu semănau cu cele agăţate de mine pe perdea, cu ace de gămălie, dar ca şi ele se legănau parcă în bătaia vântului. Am vrut să caut una mai deosebită, mai mare, am vrut să caut steaua aceea de demult, dar ea plecase şi toate celelalte se întreceau în a-i lua locul, trimiţând din când în când îndoite raze de lumină ce-mi furau pe rând privirile. Şi toate aminteau de aceeaşi melodie – în ritmul căreia… dansau, fără îndoială – melodia aceea de demult, despre iesle şi Prunc.

Şi au trecut pe la casa mea şi magii, mai târziu, mi-au spus că anul acesta au fost trimişi la mine pentru a-mi lăsa darurile lor scumpe, altele decât cele aduse Pruncului, mai multe şi parcă mai colorate, dar la fel de preţioase. Dar nu mi le-au adus toate deodată, mi le-au trimis prin tot felul de oameni, încă mai descopăr lucruri pregătite pentru mine în locuri din cele mai neaşteptate, cumva răsar înaintea mea, nu prea înţeleg. Sunt magi doar, or fi făcut ei altceva pe vremea aceea de demult, dar în ziua de azi fac… magii!

Au venit şi păstorii: mi-au povestit cele întâmplate atunci, unii mi-au desenat, alţii mi-au cântat, toţi străduindu-se a reproduce cele trăite atunci când corul trimis pe un podium mai înalt decât orice soclu al vreunui muritor şi-a desfăşurat programul înaintea lor. Nu v-am spus: îşi schimbaseră profesia, nu mai aveau miei în braţe, nici Biblii şi cărţi de cântări ca-n alţi ani – căci veniseră într-o clădire în care toate cuvintele necesare apăreau în faţa ochilor pe un ecran – dar aceeaşi bucurie şi emoţie în priviri. Iar când au început să cânte, m-au trecut fiorii: cine ar putea spune că îngerii de demult nu şi-au unit vocile cu ale lor pentru a umple orice spaţiu ascuns al încăperii şi a se revărsa în afară?

Dar când ai vrut să-mi trimiţi un înger, am intrat în încurcătură. M-ai întrebat cum aş vrea să arate, iar eu mi-am amintit feţele de pe felicitările de Crăciun şi m-a pufnit râsul: aş fi atât de prinsă în studierea detaliilor că nu aş mai reţine nimic din cele ce va spune (cât despre păstori, ei cred că erau mulţi şi fiecare a reţinut ceva, cum altfel au ştiut reproduce cuvintele cântării? Sau poate că numai atât şi-au amintit ei, dar textul a fost mai lung? Sau era printre ei unul orb, concentrat pe cele auzite, sau…nu, cred că Domnul a făcut o minune şi le-a amintit tot ce a fost necesar să ştim şi noi). Apoi mi-am amintit de îngerul cu care s-a întâlnit Iacov, cu siguranţă nu-l vroiam pe el, îmi place să alerg doar şi n-aş vrea să şchiopătez după această întâlnire. Am zis: „Nu mă întreba pe mine, găseşte Tu ceva potrivit”! Şi mi-ai trimis-o pe Nonnie!

Reclame

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: