Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 ianuarie 2013

Nu ştiu câte „suflete” vor citi cele scrise de mine aici, dar vreau să vă spun că ultimul număr al revistei „Creştinul azi” abundă de anunţuri în care termenul de mai sus este preferat pentru orice relatare referitoare la botez. Oare chiar nu se poate spune şi altfel, sau e obligatorie formularea: „…(o cifră) suflete L-au mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului”? Unele texte specifică (oare era nevoie?) că e vorba de un botez nou testamental, scris când cu litere mari, când cu cele mici, eu aleg să nu mai apăs o tastă în plus şi am lăsat toate literele la fel. Şi totuşi, cred că aşa e corect! Sau nu?

Cât despre evenimentul din Sat Minier, m-a pus în încurcătură: nu ştiu unde e situată localitatea, nu se specifică nici un judeţ – dar asta e problema mea, şi am mai dat şi bacul din geografie – fără Google e cam nasol, abia am aşteptat să ajung la Hunedoara să mă lămuresc. Totuşi, nu eram prea sigură nici în ce priveşte denumirea, pentru că în titlu scria de Sat Miner, iar în cuprins de Sat Minier. Cât despre relatare, e la persoana întâi singular, dar nu se specifică cine a scris-o. Poate că cel care relatează e în poza ataşată anunţului şi cei care trebuie să ştie îşi dau seama despre cine este vorba, pentru ceilalţi nu e important. Ce ştiu eu?

În ce priveşte un alt botez, nu vă mai scriu unde, autorul relatării e menţionat, nici numele lui nu vreau să-l pomenesc, daţi-mi voie doar un mic fragment: „Corul bisericii, corul tinerilor şi grupul „Eclesiast” din Timişoara au înfrumuseţat programul bisericii, iar actul botezului a fost oficiat de către pastorul bisericii…” Oare nu mai lipseşte un „bisericii” după „botezului”? Poate mă înşel, dar ce vrea să trasmită această repetiţie aparent inutilă a termenului?

Aş scrie că va urma, aş mai avea ce să vă spun, până una alta poate vă cumpăraţi numărul cu pricina, ultimul din anul care a trecut deja. Na, că poate le cresc şi vânzările!

Reclame

Read Full Post »

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 4,400 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 7 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Read Full Post »

Am crescut răsfoind reviste creştine vechi, cu foile îngălbenite de vreme, dar legate între coperţi tari, negre, ce adesea adăposteau file de mărimi diferite şi vopsite cu roşu pe margine. Încă mai avem o mulţime acasă, tatăl meu aduna de pe la fraţi mai în vârstă sau de la copiii unor credincioşi trecuţi la cele veşnice şi care păstraseră publicaţiile ca pe ceva preţios. Ele vorbesc şi azi, sunt o mărturie a unor vremuri trecute, a relaţiei bisericii cu Statul în diferite perioade istorice, a înţelegerii pasajelor biblice de către cei care au plantat biserici şi au misionat această parte de lume. Dar nu despre ei am vrut să scriu, ci despre revista bisericilor baptiste de azi!

Mama mea a adunat multă vreme publicaţiile religioase ale cultului nostru, mai avem teancuri acasă, de câţiva ani însă primeşte „Creştinul azi” fără să se fi abonat. De sărbători, când am fost la Anina, am răsfoit şi eu, ca altă dată, revista care ar trebuit cumva să ne reprezinte, pe ea scrie „Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România”. Am observat că apar doar şase numere pe an, aceasta fiind cea din lunile noiembrie-decembrie.

Şi astea fiind zise, cu ce să încep? Nu mă pot abţine şi trec direct la erată, daţi-mi voie să reproduc textul în întregime: „Dintr-o regretabilă eroare în numărul anterior al revistei Creştinul azi, unul din articole a fost publicat de două ori. Ne prezentăm, pe această cale, scuzele de rigoare. Mulţumim pe această cale tuturor cititorilor care ne-au semnalat această eroare.” Îmi vine să scriu „no comment”, şi totuşi o mică temă de meditaţie: greşeala are a face cu lucrul de mântuială, la fel şi formularea de aici, unde repetiţia lui „pe această cale” şi „eroare” deranjează, ca să nu mă mai leg şi de semnele de punctuaţie. Dar ne reprezintă cumva pe noi, creştinii de azi, această atitudine faţă de muncă, lucrul de mântuială (na, că m-am repetat şi eu)?

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: