Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2013

Pi-HaHirot

În Exod 14:2 Dumnezeu dă instrucţiuni clare poporului care tocmai se pornise din Egipt: „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.” Dumnezeu îi descoperă lui Moise şi ce se va întâmpla în continuare, cum Faraon va veni după ei cu oastea lui, dar… Pentru ce atâta bătaie de cap? Ce-o fi om vedea! / gândeau ei.

În versetul 9 ni se spune că au fost ajunşi de călăreţi „tocmai când erau tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon”. Erau deci acolo unde trebuia, iar Faraon se apropia aşa cum Dumnezeu îi avertizase. Reacţia lor? (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Pri(s)pă

„Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.

Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere.”

(„Bunicul”, de Barbu Ştefănescu-Delavrancea)

Greşim adesea, în cuvânt sau faptă, pentru că acţionăm în pripă. Poate că dacă punem un „s”, undeva pe la mijlocul locuţiunii adverbiale, şi ne aşezăm precum bunicul din poveste, să privim grădina şi florile, vom greşi mai puţin. Sau nu?

Read Full Post »

P(r)ipă

Multe din alegerile noastre greşite, din vorbele noastre necugetate şi din reacţiile noastre nepotrivite, sunt datorate pripei. Şi graba nu are a face, de cele mai multe ori, cu vreo urgenţă. Are a face cu ne-stăpânirea, ne-înfrânarea, ne-răbdarea.

Îmi vine mereu în minte calmul cu care Gandalf stă uneori şi cugetă, neaparat aruncând rotocoale de fum prin pipa mare, aleasă pe măsura înălţimii şi importanţei lui. Lulelele (hm, cam mulţi de „le”) sunt obiecte preţuite în lumea lui Tolkien, şi bănuiesc că nu doar pentru fumul ierbii care aşa se şi numea, buruiana-pipei. Cred că obiceiul era legat de acela de a sta de vorba cu cineva, fără grabă, şi de acela de a medita, de unul singur (Bilbo stă în faţa casei fumând în dimineaţa în care Gandalf îl întâlneşte pentru prima dată).

Pipa era un antidot pentru pripă, pentru decizii fără a fi cântărite pe toate părţile, pentru discuţii făcute scurt şi la subiect, fără răgazul necesar înţelegerii celuilalt. Acum, n-o să vă recomand eu să vă apucaţi de fumat, că buruiană de-aia de-a celor de pe Pământul de Mijloc, care nu vatămă în vreun fel, nu avem. Dar poate că vom găsi o cale prin care să ne fie mai uşor a ne opri, a ne încetini mersul, a medita, a asculta pe celălalt. Căci „graba strică treaba”, nu-i aşa?

Read Full Post »

Am plecat azi, după ora patru, cu toată familia în pădure, după ghiocei. Nu-mi spuneţi că e prea devreme, am văzut o poză pe facebook, făcută anul acesta, şi n-am vrut să întârzii, nu mai culesesem asemenea flori de… mulţi ani (şi mulţi e reprezentat de un număr cu două cifre).

Ultima oară când străbătusem potecile întortocheate nu departe de casa noastră, totul era acoperit de un strat gros de zăpadă, pădurea părea atât de deasă cu podoaba ce nici acum nu ştiu cum stătea prinsă de crenguţele subţiri ale copacilor. Nenumăratele cărărui – ce se tot intersectau şi se tot despărţeau – aveam impresia că erau croite cu doar câţiva paşi în faţa noastră, că plantele ne făceau loc să trecem, pentru a le admira veşmintele.

Azi, ruşinaţi parcă de goliciunea lor, copacii şi arbuştii ni se aşezau în cale, (mai mult…)

Read Full Post »

Pentru a putea viziona filmul lui Michael Haneke, „Amour”, e nevoie de pregătire specială, neobişnuit cu ecranizările franţuzeşti s-ar putea să vrei să-l urmăreşti pe rapid. Măcar dacă ai avea ce contempla, ce privi, de ce te minuna. Deşi intenţia pare a fi să ne spună ceva despre dragoste, adevărul e că filmul vorbeşte mai mult despre bătrâneţe, boală şi moarte, subiecte nu prea atrăgătoare. Şi e interesant, într-adevăr, prin noutatea temelor abordate.

Asistăm, în film, la ultimele săptămâni din viaţa unui cuplu de octogenari, profesori de muzică pensionaţi, care îşi petrec zilele în apartamentul spaţios ce trădează preocupările intelectuale ale celor doi. Atacul cerebral suferit de Anne (mai mult…)

Read Full Post »

Păcat şi consecinţe

Susanna Wesley, mamă a 19 copii, a definit păcatul pentru fiul ei, John, în felul următor: „Fiule, orice lucru care îţi slăbeşte judecata, îţi diminiează sensibilitatea conştiinţei, îţi întunecă sentimentul prezenţei lui Dumnezeu sau îţi ia plăcerea pentru lucrurile spirituale; pe scurt, dacă ceva sporeşte autoritatea şi puterea firii asupra Duhului, atunci pentru tine acel lucru devine păcat, oricât ar fi de bun în sine însuşi.”

Am citit de mai multe ori acest citat, nu pentru a judeca dacă ceva e păcat sau nu, ci pentru a cântări consecinţele!

Read Full Post »

Într-o biserică, în care încă se mai folosesc cărţile de cântări, am găsit pe bancă o ediţie veche, din cele folosite de toţi baptiştii cândva. Ştiu încă „sub ce număr” se găsesc unele din cele mai cunoscute imnuri! Îmi tot notez, de fiecare dată când merg în satul ce trezeşte în mine amintirea vremurilor de demult, versuri la care îmi propun să meditez, le-am cântat de atâtea ori dar parcă abia acum le descopăr frumuseţea!

Dar mai sunt şi alte culegeri, aşezate pe băncile de lemn, bănci ce rămân mărturie a vremurilor în care oamenii aduceau cu ei la biserică Biblii, cărţi, caiete de poezii şi carneţele. Ieri am dat peste o publicaţie cu o copertă roşie, „Laudele Domnului”, ce e din 2005 şi reprezintă a cincea ediţie. Poate că voi deja ştiţi, dar eu pentru prima oară am observat unele ciudăţenii (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: