Îmi place să ascult bătaia ploii în fereastră, în fapt de noapte, îmi pare că Tu mă chemi. Un copil spunea că, din moment ce Tu eşti peste tot, ai multe picioare. Eu zic că, din moment ce Tu baţi şi-n geam, şi-n streaşină, şi în burlan, ai multe degete. Degete ce se compun din stropi căzând fără grabă, pentru ca atingerea – sau poate că muzica? – să-i destrame, lăsând loc altor picuri ce uniţi iau forma unor… degete, degete lungi, degetele Tale.
Atunci mă ridic, îţi deschid sufletul şi-ncep să-ţi povestesc câte-n lună şi-n stele. Tu intri să mă asculţi, Te aşezi cu mişcări lente în sufletul meu, în timp ce degetele Tale rămân afară pentru a împleti melodia care-mi leagă-nă povestea!
[…] Încheiem acestă scurtă radiografie cu titlul scurtei postări a Danei Sisoeva ce poartă numele Mii de degete. […]
Multumesc pentru recomandare, si ma refer nu doar la postarea mea! Cam citesc tot ce propuneti! 🙂