Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2013

De ce aşa de mici?

Am auzit, nu cu mult timp în urmă, o întâmplare amuzantă: profesorul (parcă de geografie), puţin ameţit, încurcă etajele şcolii şi, în loc să ajungă  la clasa a 6-a, intră la a 2-a. Îşi pune, grăbit, pălăria în cuier, apoi se întoarce spre clasă şi face ochii mari. Elevii de 8 ani îl privesc uimiţi, iar el, confuz de-a binele, întreabă: „De ce aşa de mici?”

Şi mi-l imaginam pe Domnul intrând în biserica noastră. Îşi pune pălăria (mai mult…)

Read Full Post »

Încă 20

Nu, nu au trecut încă 20 de ani de la ultima mea postare despre împlinirea a 20 de ani de la a 20-a aniversare. Timpul trece repede, dar nici chiar aşa, să fim serioşi. E vorba, din nou, de kilometri: am reuşit şi seara trecută să alerg 20! Dar după ce am rupt două perechi de adidaşi, cei de acum m-au nenorocit, abia pot să merg, nu vă miraţi dacă mă vedeţi astăzi schiopătând!

Să vă spun câte ceva despre parcurs, dacă vă veţi hotărî vreodată să alergaţi! Primele 5 ture de stadion (mai mult…)

Read Full Post »

Pentru cei mai tineri: acestea erau cuvintele cu care preşedintele comunist al României, Nicolae Ceauşescu, se adresa poporului. Marea parte dintre noi, sunt sigură, ne amintim foarte bine vocea, intonaţia, mişcarea mâinii drepte cu care îşi însoţea cuvintele rostite rar. Avea dificultăţi în pronunţarea unora dintre ele, printre care „prieteni” şi „municipii” (spunea „muncipii”), pentru acesta din urmă fiind ridiculizat în timpul procesului.

Citind cartea lui Grigore Cartianu, „Sfârşitul Ceauşeştilor”, realizez încă o dată că (mai mult…)

Read Full Post »

(Supra)Vegherea

S-a întâmplat că a trebuit să merg, într-o seară, singură la Teliuc. Bucurie mare, atâta am aşteptat, de când îmi doream să circul fără pasageri! M-am urcat la volan socotind că a venit momentul să încerc maşina, să văd de ce e în stare. Sau… să văd de ce sunt eu în stare! Mă gândeam la care sunt porţiunile pe care pot accelera fără teamă, care sunt curbele pe care aş fi vrut să le iau în viteză, cât de repede pot parcurge drumul pe care îl cunosc suficient de bine.

Mai aveam puţin până să ies din Hunedoara, când (mai mult…)

Read Full Post »

(In)vizibilă

Natan avea 6 ani, cred, când mi s-a plâns: „De doi ani mă chinui să inventez o soluţie care să mă facă invizibil, şi încă nu am reuşit!” Se pare că ideea i-a venit de la un episod din „Tom şi Jerry”, a trebuit să-i spun că unele lucruri sunt posibile doar în filmele de desene animate!

Şi totuşi, uneori mă gândesc că a descoperit soluţia cu pricina (vreun spray?) şi mi-a aplicat-o pe ascuns. Cum oare să-mi explic (mai mult…)

Read Full Post »

(Dim)potrivă (epilog)

În dimineaţa următoare celei în care copiii mei au încurcat borcanele… pardon, ghiozdanele, că borcanele le-am cam încurcat noi… Deci, în dimineaţa următoare, după plecarea Dorei la şcoală, Natan merge spre uşă, unde avea totul pregătit, şi exclamă: „Nu se poate, Dora iar a luat ghiozdanul meu!” Mă pregăteam să alerg după ea, gândind pe unde să o iau! Dar… nu a fost nevoie, de data asta se înşela Natan! Ei, bine că n-a plecat el primul la şcoală!

Read Full Post »

Am coborât până la urmă din maşină, apucasem să-mi arajez părul şi speram că n-am să sperii pe nimeni. L-am zărit pe Ian pe partea cealaltă a străzii, am reuşit să-i atrag atenţia. Îmi aţintisem privirea asupra ghiozdanului, întrebându-mă dacă nu cumva e acelaşi. Ei, se întâmplă, şi nu doar în filmul ăla cu Nea Mărin!

Am lăsat pe Ian în oraş, pe Natan la şcoala lui, şi îndreptându-mă spre casă (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: