Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2014

Din nou

Am ieşit la alergat, trebuia să-mi adun din nou gândurile! Hm, de parcă mi le-ar împrăştia cineva, făcute bucăţele, în jurul terenului de fotbal de pe stadion. Vântul? Ciorile ce şi-au făcut cuiburi prin preajmă? Îmi tulbură până şi visele, le urăsc! Pentru unii viaţa merge înainte, pentru mine se opreşte din când în când. Atunci trebuie repornită asemenea unui ceas de masă mecanic.

Alerg de fiecare dată câţiva kilometri, cobor în suflet pe o pistă spiralată, rece, lipsită de lumină. Caut acolo, în adâncuri, piesa preţioasă (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

1Samuel 16: 22-23 – „Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: <Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.> Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul…”

… David începea să-i predice!

Read Full Post »

Îngerii lui Eminescu

Imagine

Bunica mea s-a născut în anul în care a fost înfiinţat Partidul Comunist şi a murit chiar în timpul Revoluţiei, ce a marcat desfiinţarea lui în ţara noastră. Vârsta femeii puternice ce trecuse prin două războaie o aflam în fiecare an de la televizor, nu a ajuns să schimbe prefixul cu 7! Mama mea s-a născut la fix 100 de ani după M. Eminescu, ştirile ne scutesc de scăderi complicate pentru aflarea anilor trecuţi, eliminarea cifrei sutelor e suficientă. Aniversarea ei e cumva asociată cu numele marelui poet!

Nu ştiu dacă asta are legătură şi cu faptul că ştiu atât de multe poezii scrise de marele om de cultură. „Săptămâna Eminescu”, organizată de Biblioteca Municipală Hunedoara  zilele trecute, a inclus şi un spectacol omagial cu (mai mult…)

Read Full Post »

Jurnalul fiului meu

Imagine

Era o vreme când scrisul meu semăna atât de mult cu cel al mamei, încât nici noi nu mai puteam spune cu precizie cine a copiat un text sau altul. Literele erau trasate cu precizie, amintind de cele ale unei învăţătoare, sau poate mai bine zis de cele din abecedar: alungite şi uşor înclinate, rotunjite perfect şi frumos legate unele de altele. Mai târziu, scrisul meu a început să semene foarte mult cu cel al tatălui: caractere mărunte, forme ascuţite, alăturarea a două semne dând naştere deseori unuia nou, ce nu putea fi descifrat în lipsa contextului. Nu a fost o trecere conştientă de la o formă la alta, iar nevoia de a nota cât mai repede cele dictate în timpul orelor de şcoală nu cred că explică suficient schimbarea.

Zilele astea vine fiul meu (elev în clasa a doua) cu o ciornă ce nu semăna nicicum cu scrisul caligrafic ce-i e caracteristic: o literă e mai mare decât spaţiul alocat ei şi stafidită rău, alta minusculă şi cumva într-o rână, una de tipar, alta de mână dar cam pătrăţoasă, (mai mult…)

Read Full Post »

Tulburare

E anul în care voi împlini 41 de ani, îl aşteptam. Niciodată nu mi-a plăcut numărătoarea inversă aşa că mă simt eliberată că am ajuns la acel zero după care nu e clar dacă mai urmează ceva. Îmi examinez în oglinda cele două fire cărunte ce-mi alunecă pe frunte atunci când mă aplec deasupra chiuvetei. De câţiva ani nu mă mai vopsesc, nici eu nu ştiu de ce. Poate că n-aş vrea să uit culoarea părului meu, într-o perioadă în care nu mă mai recunosc în pozele din albumele vechi şi nu mă mai accept cu depunerile anilor ce au trecut prin mine şi nu mă mai… În orice caz, mă agăţ, uite, de câteva fire de păr!

Sau poate că îmi place amintirea acelor fire albe ce se tot înmulţeau în părul negru şi lucios al tatălui meu. Uneori încerc să mi-l imaginez complet cărunt, dar (mai mult…)

Read Full Post »

Jennifer Lawrence, actriţa care a interpretat-o pe Katniss în ecranizarea romanului lui Suzanne Collins, „Jocuri foamei”, afirma într-un interviu că filmul e mai degrabă o poveste tristă despre oameni obsedaţi de reality show-uri, indiferenţi şi insensibili la moarte. Oare faptul că mulţi nu văd în el decât un film de acţiune, nu e o dovadă că suntem foarte aproape de cei care savurau scenele violente şi se entuziasmau la vederea suferinţei? Ştiu, ştiu, e doar un film şi nu un reality show, dar nu e clar că devenim tot mai insensibili şi la tragediile zilnice, despre care citim sau auzim, datorită confuziei tot mai mari dintre ceea ce e real şi ceea ce e imaginat?

Ideea poveştii, ce a cucerit neaşteptat de mulţi cititori, i-a venit lui Suzanne Collins tocmai pe când (mai mult…)

Read Full Post »

Image

Nu, nu e vorba de vreo descoperire arheologică, Brené Brown face săpături „în interior”, iar cercetările ei pe parcursul a 10 ani i-au adus faima de expert în domenii ce ţin de ruşine, autenticitate şi apartenenţă. „Darurile imperfecţiunii”, cartea la care voi face referire în cele ce urmează, are ca subtitlu: „Renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti”. Tot pe copertă scrie că e vorba despre un „Ghid pentru o <viaţă trăită din toată inima>”, formulare nu prea reuşită, după părerea mea. Lucrarea a fost publicată la Editura Adevăr Divin anul trecut şi recomandată la Summitul Global de Conducere, unde autoarea a făcut parte dintre vorbitorii sesiunilor.

Brené Brown îşi începe cartea prin a menţiona ce înţelege prin „viaţa trăită din toată inima”, fiind chiar foarte atentă cu definirea termenilor cu care operează: sintagma se referă la a trăi viaţa din perspectiva preţuirii de sine. Ghidul vizează călătoria de la „ce spun ceilalţi despre mine” (cu teama şi ruşinea asociate perfecţionismului autoimpus) la „sunt destul de bun” (ce presupune acceptarea imperfecţiunii). Schimbând metafora, (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: