Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2014

DSC00227

Am început să re-citesc cărţi! Pe unele dintre ele le-am parcurs în grabă, mânată de curiozitate, fără a-mi lua răgazul de a reflecta mai adânc sau de a interacţiona cu materialul. Pe altele le-am citit, şi poate chiar conspectat, fără a putea raporta tema conţinută la o experienţă, o întrebare sau o frământare reală. Sunt cărţi pe care mi-e de-ajuns să le citesc o singură dată, dar sunt şi câteva – nu multe -, care mă îmbogăţesc cu fiecare lectură şi la care mă întorc mereu.

Excludere şi îmbrăţişare: o explorare teologică a identităţii, a alterităţii şi a reconcilierii”, lucrarea lui Miroslav Volf, e una din cărţile asupra căreia am să tot revin. Nu doar că tema tratată e actuală şi răspunde căutărilor mele, nu doar că textul e atât de bogat în subiecte de reflecţie – am „mâzgălit” mai fiecare pagină cu sublinieri şi însemnări -, nu doar că-mi oferă o listă bibliografică impresionantă prin referinţele incluse. Dintre toţi termenii cu care a fost prezentată şi recomandată, cu referire la impactul pe care lectura o poate avea asupra cititorilor ei, (mai mult…)

Read Full Post »

Pe Retezat (1)

Iza zice că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa ei. Ei, nu are încă pe calendar notată data cererii în căsătorie sau a nunţii, ca să amintesc doar câteva. Când vor veni evenimentele astea, ziua cuceririi Retezatului nu va mai însemna atât de mult. Dacă nu cumva e vorba de unul din băieţii din micul nostru grup de îndrăzneţi, dar n-o să fac eu acum speculaţii pe tema asta! În orice caz, a fost o zi de neuitat, pentru toţi!

DSC00018

Cei patru tineri cu care am pornit, cu cortul-n spate, par a fi oamenii cei mai potriviţi pentru mine într-o asemenea ieşire: m-au lăsat în pace atunci când plecam înainte sau rămâneam în spate sau mă abăteam pe undeva, mi-au ţinut isonul în izbucnirile mele de entuziasm, m-au provocat a-mi depăşi limitele

(mai mult…)

Read Full Post »

Avem de învăţat unii de la alţii, chiar şi de la cei mai mici dintre noi. Şi chiar dacă e vorba de lucruri ştiute, uneori avem nevoie să ni se repete, sau să le vedem aplicate în viaţa cuiva pentru a le pricepe cu adevărat. Grupul de părinţi adunaţi la Vărmaga a avut ocazia să înveţe din experienţa celor doi străini veniţi ca specialişti pe problema autismului, Pamela Marsden şi Keith Lucas. Dar şi aceştia au adunat, la rândul lor, istorii privind lucrul cu copiii, relatări ale frustrărilor dar şi ale reuşitelor unora. Am luat şi eu, pentru mine,  multe învăţături atât din discuţii cât şi din observarea unora. O cântare ce a fost aleasă de voluntarii noştri şi dedicată tuturor în ultima zi de tabără nu-mi dă pace: „Destinul tău e să învingi/ Când eşti căzut, să te ridici”! Ei bine, m-am simţit tot timpul, în tabără, în compania unor învingători. Viaţa e grea, şi fiecare are parte de suferinţă, de un fel sau altul. Dar când văd oameni care se ridică, şi zâmbesc, şi găsesc bucurie… nu, nu găsesc în mine resurse pentru a mă ridica, (mai mult…)

Read Full Post »

„Cu susu-n jos şi pe dos” – aşa am numit ziua de luni, inspirată de povestea unei cărţi de copii, scrisă de Dottie şi Josh McDowell, pe care o avem acasă în limba rusă, şi a cărei titlu sună cam aşa: „Împărăţia cu susu-n jos” (în engleză „The Topsy-Turvy Kingdom”). Cartea conţine multe ilustraţii haioase şi relatează istoria unui regat al cărui împărat nu se mai întoarce din război. Socotind că s-a pierdut de tot, cei care i-au fost cândva supuşi decid că fiecare e liber să facă ce vrea şi calcă toate regulile posibile. În haosul creat decid să-l execute pe fiul împăratului, care continuă să afirme că înţelepciunea şi legile tatălui său îi ocroteau pe toţi de rău şi le asigurau un trai liniştit. Sfârşitul e unul fericit: regele se întoarce în momentul de tensiune maximă, îşi scapă fiul şi-şi iartă supuşi, instaurând ordinea de la început.

Titlul ales de mine putea fi înţeles în multe feluri, s-a găsit chiar o conotaţie pozitivă: nu trebuie să fim toţi la fel, diversitatea e bună şi dă farmec vieţii. Dar un alt înţeles al formulării avea în vedere (mai mult…)

Read Full Post »

Aveam nevoie de un imbold pentru a continua scrierea despre timpul petrecut anul acesta la Vărmaga în tabăra pentru copii cu autism. Am tot amânat, nu pentru că nu aveam ce relata, ci pentru că sunt prea multe de povestit. În orice caz, ieri, când m-am întâlnit cu Maricica Unsuroasa, Carina Cariata, Păţita, Albă ca Zăpada şi alţi câţiva prieteni de neînlocuit, m-a apucat nostalgia şi m-am trezit evocând fapte şi momente trăite împreună cu ei.

Numele de mai sus au a face cu sceneta pregătită, în mare secret, de către voluntari, pentru una din întâlnirile de seară. Dragilor, n-am avut nici o bănuială cu privire la ce aveaţi de gând să faceţi! Şi adevărul e că… bănuiam, dar nu ştiam cât de talentaţi sunteţi! În câteva cuvinte, cam despre asta era vorba în scenetă: (mai mult…)

Read Full Post »

Imagine

Săptămâna trecută la Vărmaga s-a desfăşurat programul taberei pentru copii cu autism. Dar nu au fost avuţi în vedere doar cei 12 copii speciali, veniţi cu fraţii şi părinţii lor. Îmi place să cred că toţi cei 60 de participanţi, voluntari şi lideri, am petrecut acolo zile de neuitat şi am fost îmbogăţiţi sufleteşte, într-un fel sau altul.

Imagine

Primirea liderilor şi a voluntarilor la Vărmaga a fost… ce mai, extraordinară: o ploaie torenţială venită pe neaşteptate, vânt şi grindină, fulgere şi trăsnete – toate ne-au împiedicat pentru câteva minute să ieşim din maşina parcată cât mai aproape de clădire. Încântaţi de dezlănţuirea naturii ce părea o urare de bun venit cât se poate de potrivită unor oameni ca noi, am păşit mai apoi pe sub stropii grei şi am privit spectacolul extraordinar ca pe-o minune! Mingile de gheaţă (mai mult…)

Read Full Post »

Imagine

Ieri, m-au îmbătat stropii reci de ploaie şi mirosul teilor. Pământul tare ce-ncepe să fugă de sub picioarele mele, apa şiroindu-mi pe şuviţele de păr, vântul ce dirijează picurii când grei, când mărunţi, şi galbenul florilor ce-şi întind mii de tentacule şi mă învăluie. Într-o zi – cum să nu? – apa se va aduna în râuri, florile de tei se vor scufunda în şuvoiul ce va alerga pe stadion ture multe, iar eu voi înghiţi tot mai mult din lichidul neîndulcit, licoarea ce mă adoarme. Şi voi fi înghiţită, până la urmă, de apă, de pământ, de apus, de cer, de tot! Tu vei fi acolo şi-mi vei închide ochii, şi-mi vei veghea somnul, şi-mi vei cânta până la Marea Dimineaţă!

Read Full Post »

Imagine

Mă îmbăt, în toată seara, cu portocaliul apusului de soare. Îi întorc spatele, în fiecare minut, ca să-l privesc mereu altfel, pentru câteva secunde. Discul viu colorat ba se înfăşoară cu un nor, ba se lungeşte într-o rază, ba se aruncă tot în geamul vreunui bloc de lângă stadionul pe care alerg. Sorb (din priviri) şi ultima picătură din paharul în care îţi înmoi pensula cu care ba împrăştii, ba iei culoarea de pe oglinda bolţii cereşti. Lichidul ce se face roşu şi-mi aleargă prin vene, e licoarea ce mă ţine în viaţă. Într- o zi – cum să nu? – voi căuta zadarnic balonul de foc ce îşi pregăteşte, în fiecare seară, culcuşul într-un colţ de cer. Pensula va fi uscată, paharul Tău gol, iar eu mă voi stinge încet, într-un colţ de lume,  în timp ce Tu îmi vei privi apusul!

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: