Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 iulie 2014

Imagine

Săptămâna trecută la Vărmaga s-a desfăşurat programul taberei pentru copii cu autism. Dar nu au fost avuţi în vedere doar cei 12 copii speciali, veniţi cu fraţii şi părinţii lor. Îmi place să cred că toţi cei 60 de participanţi, voluntari şi lideri, am petrecut acolo zile de neuitat şi am fost îmbogăţiţi sufleteşte, într-un fel sau altul.

Imagine

Primirea liderilor şi a voluntarilor la Vărmaga a fost… ce mai, extraordinară: o ploaie torenţială venită pe neaşteptate, vânt şi grindină, fulgere şi trăsnete – toate ne-au împiedicat pentru câteva minute să ieşim din maşina parcată cât mai aproape de clădire. Încântaţi de dezlănţuirea naturii ce părea o urare de bun venit cât se poate de potrivită unor oameni ca noi, am păşit mai apoi pe sub stropii grei şi am privit spectacolul extraordinar ca pe-o minune! Mingile de gheaţă (mai mult…)

Read Full Post »

Imagine

Ieri, m-au îmbătat stropii reci de ploaie şi mirosul teilor. Pământul tare ce-ncepe să fugă de sub picioarele mele, apa şiroindu-mi pe şuviţele de păr, vântul ce dirijează picurii când grei, când mărunţi, şi galbenul florilor ce-şi întind mii de tentacule şi mă învăluie. Într-o zi – cum să nu? – apa se va aduna în râuri, florile de tei se vor scufunda în şuvoiul ce va alerga pe stadion ture multe, iar eu voi înghiţi tot mai mult din lichidul neîndulcit, licoarea ce mă adoarme. Şi voi fi înghiţită, până la urmă, de apă, de pământ, de apus, de cer, de tot! Tu vei fi acolo şi-mi vei închide ochii, şi-mi vei veghea somnul, şi-mi vei cânta până la Marea Dimineaţă!

Read Full Post »

Imagine

Mă îmbăt, în toată seara, cu portocaliul apusului de soare. Îi întorc spatele, în fiecare minut, ca să-l privesc mereu altfel, pentru câteva secunde. Discul viu colorat ba se înfăşoară cu un nor, ba se lungeşte într-o rază, ba se aruncă tot în geamul vreunui bloc de lângă stadionul pe care alerg. Sorb (din priviri) şi ultima picătură din paharul în care îţi înmoi pensula cu care ba împrăştii, ba iei culoarea de pe oglinda bolţii cereşti. Lichidul ce se face roşu şi-mi aleargă prin vene, e licoarea ce mă ţine în viaţă. Într- o zi – cum să nu? – voi căuta zadarnic balonul de foc ce îşi pregăteşte, în fiecare seară, culcuşul într-un colţ de cer. Pensula va fi uscată, paharul Tău gol, iar eu mă voi stinge încet, într-un colţ de lume,  în timp ce Tu îmi vei privi apusul!

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: