Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 24 ianuarie 2015

GLS – la 20 de ani

IMG_20150124_131746

Summitul global de conducere e un eveniment anual menit să instruiască, să inspire şi să încurajeze liderii de orice fel, reprezentând: biserici, afaceri, administraţii, şcoli, organizaţii non-profil, familii sau alte sfere de influenţă. Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la prima întâlnire de felul acesta, care s-a extins incredibil de mult, având loc în 350 de oraşe din 108 ţări. Sesiunile au fost traduse în 50 de limbi, la lunga listă adăugându-se ţări ca: Mozambic, Ciad, Cuba, Trinidad, Nepal, şi alte câteva. E al şaptelea an în care GLS se organizează în ţara noastră, şi a cincea întâlnire la care particip.

Dacă pentru noi, cei din Ţara Haţegului şi împrejurimi, gazda evenimentului a fost, câţiva ani la rând, Biserica Baptistă “Maranata” din Hunedoara, iar anul trecut Biserica “Sfânta Treime” din Deva, de data asta Biserica Baptistă “Betleem” din Haţeg a pus la dispoziţia organizatorilor frumoasa-i clădire. Frumoasă pe dinafară! Interiorul oricum e schimbat radical pentru asemenea manifestări: cortina în faţa căreia e agăţat ecranul imens; reflectoare de-o parte şi de alta, postate în spatele unor paravane transparente ce aruncă o lumină caldă, modelând semiîntunericul din încăpere; lumini ce dansează pe “păreţi”, aruncând culori în locuri stăpânite de umbre; cronometrul de pe ecran care se repede să-ţi devoreze minutele pe care credeai că eşti stăpân!

Primul vorbitor a fost, şi de data aceasta, Bill Hybels, fondator al Summitului global de conducere, autor a mai mult de 20 de cărţi şi pastor senior la Willow Creek Community Church. Mesajul s-a intitulat: “Lecţii dureroase despre slujire”. Mi-am luat atâtea notiţe… well, asta nu e dureros deloc! Deşi, atunci când îl asculţi vorbind despre fapte care l-au mişcat, în timp ce nu reuşeşte să-şi stăpânească lacrimile, în timp ce-şi deschide inima şi afli de gesturi ce l-au urmărit şi l-au schimbat în felul de a înţelege lucrurile, smerindu-l şi consumându-l totodată, nu se poate să rămâi rece. Şi cum eu sunt o plângăcioasă… (mai urmează, desigur)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: