Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2015

10712896_10205844681818385_709572204413163342_n

Cu stupoare citesc afirmaţiile unuia din caricaturiştii de la Charles Hebdo, Bernard (Willem) Holtrop . Am scris cu stupoare? Prostii, e exact genul de replici la care mă aşteptam!

Ce spune acest domn e că nu dă doi bani pe susţinătorii care s-au adunat în jurul publicaţiei pe care o reprezintă (el spune că vomită pe ei, se pare că imaginea îi e mai la îndemână). Îl face să râdă această solidaritatea neaşteptată, mai ales amintindu-şi de o manifestaţie din Pakistan, când mulţimea protesta împotriva lor fără a-i cunoaşte de fapt. Apoi, îl face să râdă susţinerea pe care şi-a manifestat-o Papa şi Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Ah, ne-am prins noi deja că oamenii ăştia râd de lucruri pe care noi, sau cei mai mulţi dintre noi, nu le găsim amuzante!

Nu mă apuc să analizez spusele acestea şi să-mi dau cu părerea despre ce fel de persoană se ascunde în spatele lor. Vrea doar să atrag atenţia asupra unui fapt: (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Je suis…

10712896_10205844681818385_709572204413163342_n

Am fost tare confuză zilele trecute când m-am trezit că lumea se împarte în cei care sunt Charlie şi cei care declară că nu sunt. Şi pentru că încă nu aflasem de evenimentul care a declanşat un asemenea val şi nici nu ştiam de publicaţia al cărei nume a fost preluat, m-am gândit la Charlie Chaplin şi mi-i imaginam pe jumătate din prietenii mei umblând ca el, purtând joben şi lăsându-şi mustaţă. Fără să caut anume am dat peste un anunţ: mustaţă Charlie Chaplin autoadezivă!

Je suis Charlie

„Je suis Charlie” e mărturia unei solidarităţi aproape fără precedent cu un grup de oameni ce au suferit o nedreptate, fiind victimele unor extremişti care s-au răzbunat în plină zi pentru… hm, aici se complică puţin treaba! Creionul nu e atât de inofensiv, ştim cu toţii, de aceea nu pot scrie că pentru simple caricaturi! Dar (mai mult…)

Read Full Post »

Aflu dintr-o carte (3)

10344239_10203512307713971_8445109547343023262_o

Când am ajuns la evenimentul organizat cu ocazia lansării cărţii: „Credinţa care duce la credinţă: firele harului ţesute de Dumnezeu în broderia vieţii”, autoarea Elizabeth Grunick deja vorbea despre fiica ei, născută cu afecţiuni grave la inimă şi vindecată de Dumnezeu. Nu total, dar totuşi supravieţuind  într-un mod miraculos prin rugăciunile fraţilor. În timp ce continua, cu operaţia pe cord deschis la numai 4 ani, complicaţiile ce i-au urmat, ameliorarea şi recuperarea, mijlociri şi ungeri care au adus schimbări vizibile ale stării de sănătate, mă gândeam la întrebarea pe care intenţionam să i-o pun la sfârşit: Ce ar spune unui părinte a cărui copil, în ciuda multor lacrimi şi rugi fierbinţi, nu a beneficiat de vreo minune pentru fiica bolnavă, privind cum aceasta se stinge sub ochii lui? Mă gândeam la atâţia copii cu dizabilităţi şi insuficienţe grave, şi la mame deznădăjduite şi poate că dezamăgite de Dumnezeu. (mai mult…)

Read Full Post »

20141220_151818

La Deva lansarea cărţii „Credinţa care duce la credinţă: firele harului ţesute de Dumnezeu în broderia vieţii”, scrisă de Elisabeth Grunick, a avut loc pe 20 decembrie, în una din sălile clădirii Bisericii Baptiste „Sfânta Treime”. La întâlnire au participat peste 40 de persoane, iar cei care au luat cuvântul cu această ocazie au fost: Gary Grunick – soţul autoarei, dr.Timotei Rusu – pastor al bisericii gazdă, Cornelia Lup – traducătoarea lucrării, Dinu Moga – editorul cărţii şi directorul Editurii Făclia de la Oradea.

Ieri am terminat de citit cele aproape 400 de pagini, ce s-au dovedit a fi exact lectura de care aveam nevoie în zilele acestea de sărbătoare. M-am delectat călătorind în diferite zone ale lumii şi participând la evenimente şi mese festive, m-am bucurat de modul extraordinar în care Dumnezeu răspunde rugăciunilor, am plâns în faţa suferinţei şi a credinţei greu încercate, (mai mult…)

Read Full Post »

lansare de carte

Vara anului 1997 era pe sfârşite, în ziua aceea lumea întreagă vorbea despre decesul neaşteptat al Prinţesei Diana şi împrejurările în care acesta a avut loc. Mă pregăteam pentru începerea unui nou an universitar şi pentru o altă vizită la Inspectoratul Şcolar, în vederea obţinerii câtorva ore ca profesoară de religie. Ocazia de a mai da o fugă până acasă la Anina s-a ivit atunci când familia pastorului Petrică Vidu m-a anunţat că planifica o călătorie în Caraş-Severin, unde urma a-şi întâlni rudele.

Nu era prima dată când mi s-a oferit posibilitatea de a renunţa la drumul lung şi obositor, în care aveam să schimb mai multe trenuri şi să petrec câteva ore aşteptând în diferite gări, pentru o călătorie confortabilă cu maşina cu aer condiţionat a familiei Vidu. Aşa se face că (mai mult…)

Read Full Post »

Înaintare

IMG_20141227_121302

M-am oprit la poarta noului an, ezitând în faţa drumului slab luminat dinaintea mea, cunoscut şi totuşi atât de străin. Vântul bolborosea fără astâmpăr în timp ce remodela faţa bătrânului pământ de sub picioarele mele. M-am întors să-mi privesc urmele paşilor, dar ele fuseseră luate de ceaţa ce le culege şi-apoi le seamănă din nou. Rănile însă mi-au rămas. Când te-ai plecat să mi le oblojeşti, am văzut că şi Tu Ţi le porţi prin lume!

Am găsit un colţ  şi m-am ghemuit să privesc cum destrami acea ultimă zi a lui 2014. O seară geroasă, un decembrie înfofolit în multe cojoace şi totuşi tremurând din toate încheieturile, un an pe ducă.  Ghemul adunat (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts

%d blogeri au apreciat asta: