Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2015

O serie de cărţi, ce oferă un material pentru pregătirea copiilor care participă la Olimpiada Biblică an de an, au ca titlul: „Jocul cu copiii nu-i o joacă”. Îmi place formularea asta, care mărturiseşte atât despre seriozitatea cu care ar trebui să privim jocul, mai ales cu cei mici, cât şi despre devalorizarea termenului, ce a ajuns să însemne o activitate lipsită de importanţă. La fel, aş putea afirma că: jucăriile nu-s jucării! Adică obiectele pe care le alegem pentru copiii noştri nu sunt (sau nu ar trebui să fie) fleacuri sau lucrurile neînsemnate (dicţionarul român dă ambele sensuri cu care a ajuns să fie folosit termenul). Sigur, unele din produsele care se vând pe piaţă sunt de proastă calitate şi poate chiar inutile, dar nu pe astea le vrem pentru micuţii noştri, de aceea vă recomand, celor interesaţi, jucăriile Big Jigs EduClass.

Sunt sigură că oricărui părinte i s-a întâmplat să stea şi să privească minute în şir la jocul copilului, ce-şi imagina o lume nouă în jurul lui, populată de tot felul de creaturi cu care interacţiona cu voce tare. Jucării de tot felul primesc un rol anume într-o poveste ce începe să se desfăşoare, şi în care adesea adultul e invitat să participe. Să nu uităm că (mai mult…)

Read Full Post »

Sănătate!

frunze

Doar de câţiva ani încoace înţeleg de ce marea majoritate a bătrânilor îţi urează „sănătate”, şi de ce vorba asta a devenit cândva un salut. Şi de ce mama mea zicea: „Sănătate – că-i mai bună decât toate!” Ca orice om trecut de o anumită vârstă, citesc în ultima vreme tot felul de articole ce recomandă un stil de viaţă sănătos, şi reţete peste reţete, care m-au convins de locul special pe care trebuie să-l aibă într-o casă storcătoarele prin presare la rece.

storcator-hurom-hh-ebe06-pentru-fructe-si-legume-cu-ax-melcat-150w-rosu-139173_21593

Dacă aţi văzut „Inamicul statului” (1998), poate vă amintiţi scena în care Will Smith (cum l-o fi chemând în film nu are importanţă), prins de urmăritorii săi, îşi descoperă blender-ul aşezat într-un colţ al maşinii în care urma să fie interogat. Proprietarul e vădit iritat, îl urmăriserăm într-una din secvenţele anterioare cum îşi prepară ceva ce trebuie să fi fost tare delicios! Mi-a rămas în minte imaginea asta, care mărturiseşte ceva despre importanţa pe care un astfel de obiect îl avea pentru

(mai mult…)

Read Full Post »

Încotro?

La diferite ocazii de întâlniri cu prietenii, îmi place să pun întrebarea asta: „Dacă s-ar întâmpla ca cineva să vă plătească o vacanţă sau câteva zile de concediu, şi aţi putea alege orice destinaţie doriţi, care ar fi locul înspre care v-aţi îndrepta?” Deşi întrebarea mea e menită a oferi libertate în alegerea locului visat, cred că cel care vrea cu tot dinadinsul să ajungă undeva nu va aştepta o minune sau un sponsor: se va apuca de economii, va căuta posibilităţi de a câştiga bani în plus, va întreprinde ceva în direcţia asta! Cu toate că nu e deloc sigur că va şi reuşi!

Totuşi, dacă ar fi să mă gândesc sincer, mie însămi îmi este greu să dau un răspuns. Căci sunt atâtea locuri interesante pe care nu le-am văzut, începând cu ţinuturile Africii, pe care îmi doresc foarte, foarte mult să le vizitez într-o zi, şi culminând cu America şi capitalele europene. De n-ar fi atât de puternică chemarea locurilor în care am lăsat ceva din suflet odată cu părăsirea lor!

De n-ar fi! Aşadar, pentru că este, fără îndoială că (mai mult…)

Read Full Post »

646x404

Aţi auzit de MagicLed? Este unul din magazinele online care propune trecerea la surse de iluminat cu LED. Printre produsele disponibile, găsiţi: becuri LED, veioze LED, reflectoare LED, benzi LED şi alimentator bandă LED, tuburi LED, chiar tablete. Pentru cumpărare puteţi beneficia de asistenţă tehnică iar termenul de livrare este de maxim 72 de ore. Dar de ce aţi în vrea să înlocuiţi becul clasic sau varianta lui economă?

veioza-led-3-600x600

Pe site-ul companiei găsiţi răspunsuri. Căci MagicLed nu doar comercializează produsele, ci duce o adevărată campanie de informare în legătură cu avantajele soluţiilor LED. În primul rând, (mai mult…)

Read Full Post »

Oamenii care nu îşi asumă riscuri, au de pierdut. Şi adesea e greu să ţii echilibrul între a fi prudent şi a îndrăzni să faci un pas mare atunci când circumstanţele ţi-o cer. Iar cei care se tem de eşec – ştiţi deja -, nu au parte nici de succese.

În privinţa asta avem ce învăţa de la un om ca Octavian Pătraşcu, business developer, care şi-a asumat toate riscurile şi eforturile ce se cer pentru implementarea unei afaceri pe un teritoriu virgin: Republica Dominicană. În călătoria întreprinsă, el speră să încheie o tranzacţie în trading-ul online.

Republica Dominicană e o ţară insulară, exotică, situată în nordul Mării Caraibilor (ah, ştiu că vă gândiţi la vestiţii piraţi, dar oamenii nu umblă pe străzi cu un ochi ascuns sub o bucată de material, vă asigur). Înconjurat de ape, teritoriul are şi un lanţ muntos al cărui vârf, Pico Duarte, are 3175 m. Aşa-i, wow! Apoi, ţara e renumită pentru plajele sale cu nisip alb şi pentru lagunele de turcoaz, cât şi pentru staţiunile balneoclimaterice. Are un potenţial mare turistic, cu atât mai mult cu cât limba oficială e una de mare circulaţie: spaniola. Se pare că a fost numită de Cristofor Columb (mai mult…)

Read Full Post »

Tot pe urme, nu la urmă

IMG_20150415_134737

Parcă a fost un vis: am vrut atât de mult să văd Retezatul în anotimpul rece, cu căciula lui de zăpadă sclipind în bătaia soarelui, să simt vântul aspru împletit cu razele calde ale marelui luminător! Dorinţa creştea cu fiecare zi în care veneam de la Deva şi era suficient de senin ca să se arate vârfurile albe ridicate semeţ deasupra ţinutului, în care începeam să mă simt prizonieră. Nu-mi vine să cred că într-adevăr am urcat până sus. Însă e de-ajuns să mă uit în oglindă: sunt atât de arsă de soare cum n-am fost nici astă-vară la mare!

Grupul l-am format ad-hoc, chiar în preziua plecării. Mi-am luat harta, lanterne mai multe (eh, ca tot păţitul), şi alte câteva lucruri pe care le-am considerat necesare. De data aceasta nu simţeam povara celui care îi conduce pe alţii către o destinaţie, avem un conducător care să poate pe umerii săi răspunderea. Eram (mai mult…)

Read Full Post »

Anvelopele de iarnă

anvelope-iarna-pirelli-winter-190-snowcontrol-serie-3-15565-r14-75-t

Nu mi-e greu să fac naveta cu maşina, cei 35 km dus-întors sunt aşa o relaxare pentru mine! Dar de cum iarna îşi anunţase venire, la sfârşitul anului trecut, aşteptam ziua în care va trebui să conduc pe zăpadă, pe gheaţă, pe polei. Aşteptam cu groază, cu teamă, socoteam că voi merge în sfârşit cu viteza regulamentară, adică tot drumul nu voi depăşi 50 km la oră. Dar cine ar putea una ca asta? În orice caz, prin zona Hunedoarei iarna e blândă şi, precum majoritatea locuitorilor ei, întârzie tot timpul! Hm, care de la care s-a molipsit? Îmi luasem măsurile de siguranţă necesare: aveam anvelopele de iarnă!

Venise şi ziua în care, plecând dimineaţa la şcoală, cu copiii mei comod instalaţi pe locurile din spate, a trebuit să înfrunt perdeaua de fulgi ce parcă alunecau ţinându-se de mână. Mari, umplând mai tot spaţiul din văzduh şi tăindu-ţi vederea, luau cu asalt teritoriile căzute lor la sorţi. Am încetinit şi, (mai mult…)

Read Full Post »

Plimbări

set-3-cutii-stella

Nu sunt persoana căreia îi place să colinde magazinele, şi ori de câte ori o fac, nu găsesc ce îmi place şi mă întorc cu mâinile goale. Dar recent am dat de un site cu tot felul de produse din categoria decoraţiunilor interioare, şi m-am rătăcit printre articolele lui. Între altele, sortimentul mare de lenjerii de pat, pe toate gusturile şi mărimile, m-a convins că ar fi imposibil să nu găsesc ceva potrivit şi drăguţ.

lenjerie-de-pat-tac-ranforce-nina-gri

Citesc „La Medeleni”, şi am ajuns la un text ce mi-a atras atenţia:

„Unii oameni trăiesc în pat. Deopotrivă pentru somn şi lenevirea trează, patul îi cheamă când iubesc, când cetesc, când visează. Viaţa lor e un lent şi cotidian înec în pat.

Dacă şi-ar face bilanţul plastic al orelor de pat şi-al celorlalte, viaţa lor ar putea fi reprezentată printr-o vastă suprafaţă orizontală, într-un colţ al căreia, prizărit, un mănunchi de verticale s-ar ivi ca o caravană în deşert. (mai mult…)

Read Full Post »

Tobogane, tobogane

Pentru aceia dintre noi care locuim în oraş, vestitorii primăverii îşi fac anunţurile regulat, între anumite ore şi numai în locuri dedicate: florării, pieţe, parcuri. Numai soarele, neoprit de nimeni, bate în fereastră trezirea luând-o înaintea deşteptătorului, semn că anotimpul întunecat a trecut! Pentru aceia dintre noi care suntem înconjuraţi de copii, fie acasă fie la serviciu, cântul primăverii se împleteşte cu strigăte de bucurie, cu ţipete de spaimă şi plăcere, cu râsete ce alungă straturi de griji şi poveri ce se lipesc de noi pe nesimţite. Iar pentru ca veselia să înceapă nu e nevoie, adesea, decât de un tobogan, nu-i aşa? Uite de ce mi s-a oprit privirea pe toboganele de copii de la Toyz.ro.

Când mă gândesc la tobogane îmi amintesc de o zi frumoasă de primăvară, acum vreo 9 ani, când am vizitat nişte prieteni din Timişoara. Împreună cu ei am mers în Parcul Copiilor, pe care mi-l aminteam din copilăria mea: un trenuleţ ce făcea înconjurul unui teritoriu ce îmi părea imens şi plin de surprize. Dar punctele de atracţie pentru copiii mei, pe atunci de 1 şi respectiv 3 ani, au fost toboganele. Nu conta cât de mari, abrupte sau şerpuitoare, nu conta că la aterizare puteau plonja direct în balta de la baza lui, nu conta (mai mult…)

Read Full Post »

Copil fiind, aveam unele temeri, din cele mai obişnuite, şi în nesomnul din timpul nopţii pescuiam feluritele zgomote pe care le suprapuneam cu sunete ce-mi erau cunoscute şi le analizam pe toate părţile, pentru a le determina provenienţa. Nu întotdeauna reuşeam să identific ecourile pe care le percepeam cu urechile ciulite, învăţasem cu timpul că există mereu un rest pe care nu-l pot explica (decât forţând puţin nota). Dar nu eram gata să-mi recunosc frica nici când, cu lanterna în mână în plin întuneric, trebuia să merg în fundul grădinii pentru… eh, nu mai contează pentru ce!

Nu mi-a fost niciodată teamă de păienjeni sau de înălţime (îmi place să mă laud cu asta!), dar nimeni nu m-a convins că un câine poate fi inofensiv şi sunt în siguranţă, când el încă se află în câmpul meu vizual. Şi neliniştea asta în faţa animalului nu o mai puteam ascunde! Mi-a fost teamă (şi mai îmi e), apoi, de medici, şi de injecţii – deşi n-am prea avut parte de ele, sau poate că tocmai de-aia! Pe la 26 de ani, după ce mi s-a recoltat sânge pentru analize, am leşinat.

Dar o frică ce nu ştiu cum s-a lipit de mine şi până acum mă vizitează, e cea de tensiometre. În perioada (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: