Oradea – Auschwitz pe biciclete, pelerinaj în memoria Annei Frank (3)

Noaptea trecută n-am putut dormi. Şi pentru că am început să mă gândesc la felul în care voi continua seria postărilor despre pelerinaj, am deschis computerul şi am mai citit câte ceva despre cele petrecute pe teritoriul polonez în timpul ocupaţiei naziste. Apoi m-am uitat din nou la poze. Pe unul din panourile muzeului, luat de mine în prim plan, scria: „Birkenau-Auschwitz II a fost cel mare mare lagăr de exterminare. Au murit aici aproximativ un milion de evrei, din care 200 000 copii. Pe lângă aceştia: 70- 75 000 polonezi, 21 000 ţigani, 15 000 prizonieri de război sovietici, şi alţi 10- 15 000 prizonieri aparţinând altor naţionalităţi.” Cifrele sunt atât de mari, că e greu de imaginat mulţimea de oameni care a trecut pe acolo şi dincolo de lumea noastră prin camerele de gazare, înfometare, tortură şi spânzurătoare. Imaginile ataşate celor scrise aici sunt desene de-ale copiilor, mare parte din ei ucişi în lagăr.

Dar tot timpul cât am fost în Polonia nu mi-am putut scoate din minte că în cealaltă tabără s-au petrecut lucruri nu mai puţin terifiante, ba dimpotrivă. Mi-a fost greu să citesc, cu câţiva ani în urmă, „Arhipelagul Gulag” al lui Soljeniţîn, am lăsat cartea în mai multe rânduri şi am tot revenit la ea. Şi faptele acestea devin cu atât mai monstruoase cu cât ruşii încă îngroapă mărturiile Gulagului sovietic (sau le cosmetizează), încă ţin pe soclu pe reprezentanţii sistemului totalitar, încă nu au întocmit o carte cu numele celor ce au fost ucişi (cetăţeni ai propriului popor) în virtutea unei utopii sau pur şi simplu prin legitimarea urii.

Am citit undeva că anul acesta, în ianuarie, s-au împlinit 70 de ani de la eliberarea Lagărului de Concentrare de la Auschwitz „de către trupele sovietice”. Şi totuşi nu suport să-i aud pe comunişti (neo- sau de modă veche) referindu-se la ororile nazismului! Reprezentanţi ai sistemului totalitar stalinist deschizând porţile prizonierilor sistemului totalitar nazist: ce imagine mincinoasă redistribuie rolul de eliberator unui călău!

„Ceea ce s-a întâmplat, se poate întâmpla din nou!”, scria Primo Levi, şi de aceea trebuie să ne amintim, să judecăm lucrurile, să recunoaştem şi să mărturisim păcatele popoarelor cu care ne identificăm. De altfel, tot timpul cât am fost pe teritoriul lagărului am avut sentimentul că va veni un timp în care criminalii se vor întoarce şi vor reconstrui totul. Alţii, şi poate că în alt loc, şi poate pentru alte categorii de victime. Şi o ştim cu toţii că vremurile îşi vor croi din nou drum înapoi cândva (precum Sauron în Pământul de Mijloc al lui Tolkien), şi poate că de aceea le vizităm şi le trăim în trecut: le vrem pe veci închise acolo!

sursa: Marius Cruceru