Evenimentul organizat sâmbătă, 19 decembrie, la Casa de Cultură din Haţeg, cu participarea Corului studenţilor creştini evanghelici din Timişoara, a adunat un grup mare de oameni, umplând toate locurile celei mai mari săli a municipiului. A fost numit „Lumina din întuneric„, amintind de textele Scripturii care se referă la Cristos ca la Lumina venită în lume. Cei aproximativ 80 de tineri au prezentat un program de colinde, iar domnul Samy Tuţac a avut un mesaj, fiind introdus ca pastorul şi prietenul grupului de corişti.
Programul a fost deschis de colinda colindelor pentru noi, românii, „O, ce veste minunată”! Pastorul Bisericii Baptiste „Betleem” din Haţeg, Nicu Tătar, a avut un cuvânt de bun venit, urmat de rugăciunea de început, la care au fost invitaţi să participe toţi cei prezenţi. Şi primarul municipiului, domnul Goia Marcel Adrian, s-a adresat mulţimii adunate, subliniind că „prin ajutorul Domnului Isus Cristos” am reuşit să realizăm lucruri mici şi lucruri mari în anul ce se duce, şi tot cu binecuvântarea Lui vom merge înainte. M-a impresionat!
Colinde vechi şi noi, cunoscute şi mai mai puţin cântate pe la noi, ne-au transpus într-o lume ordonată de evenimentul major ce a avut loc cu aproape 2000 de ani în urmă. Ne-au netezit drumul pentru a urma îndemnul de a merge la iesle, pentru a înţelege ce s-a întâmplat atunci şi ce înseamnă pentru noi acum. Ba te copleşea de tristeţe (căci s-a născut departe, umil, într-o iesle), ba te umplea de bucurie, ba te cobora în tine însuţi pentru a-ţi vedea puţinătatea, ba îţi dădea aripi pentru promisiuni noi şi zboruri spre înalt, ba te purta în trecut, ba spre viitorul în care gloria va fi deplin revelată şi vom cânta cu îngerii.
Nu mi-am putut desprinde ochii de la ei: tineri, frumoşi, îmbrăcaţi pentru a nu atrage atenţia asupra lor, plini de energie şi numai zâmbete! Dacă aceşti studenţi ar trăi, tot timpul anului şi în tot locul, ceea ce au cântat (ah, declaraţiile acelea de adorare a lui Dumnezeu şi bucurie în prezenţa Lui), ar mai fi speranţă (da, „speranţa a venit”, spunea versul unei cântări) pentru neamul nostru, pentru generaţia aceasta. Ar fi multe de spus… Viaţa e grea, lupta e grea, să nu-i lăsăm singuri şi să ne rugăm pentru ei!
Nu pot găsi o încheiere mai potrivită decât aceste versuri cântate de grupul de studenţi:
„Glorie Lui, El printre noi trăieşte
Şi chiar în iesle, El e Dumnezeu.”
Felicitari pentru initiativa!