Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2016

Scara Scărarului (P)

De fiecare dată când cineva îmi scrie cuvinte de apreciere datorită interviurile date despre timpul petrecut în Siberia, îmi vine în minte imaginea asta! Da, contează sfârşitul unui om, şi celor care îmi spuneţi că vă rugaţi pentru mine… vă mulţumesc, chiar am nevoie!

Marius Cruceru

Una dintre cele mai impresionante imagini referitoare la viaţa spirituală este cea care se află la mănăstirea Sfînta Ecaterina din Sinai, înfăţişînd scara descrisă de Ioan Scărarul, de aflat în traducerea românească în Filocalia.

În urcuşul spiritual chiar şi cei aflaţi pe trepte mai înalte sunt înşelaţi de diavol. Mîndria stă înaintea căderii şi după ce ai urcat în cunoaşterea Domnului. Niciodată să nu îţi aşezi siguranţa în tine, numai în Dumnezeu. De aceea Scripturile spun să ne uităm la sfîrşitul vieţuirii cuiva, nu la începutul şi nici la mijlocul, nici măcar la apusul bătrîneţilor. Tot din pricina mîndriei trebuie să veghem şi să prea-veghem (priveghem) totdeauna.

13-februarie2.jpg

Vezi articol original

Read Full Post »

Like it!

Read Full Post »

12717765_909839525732414_2533333395689351889_n

De la “Sărbătoarea dragostei”, întâlnire de tineret organizată de familia Vătran, ce a avut loc sâmbătă, 13 februarie, la Haţeg, am plecat cu două imagini: inimioare plutind peste tot (de câte ori închid ochii le văd, după ce le-am privit, timp de vreo trei ore, lipite din belşug pe geamurile şi pereţii sălii) şi uşi multe (care vin pe cabluri, precum cele din filmul de desene animate, „Compania Monştrilor”). M-am simţit şi eu „enorm de bine şi super-mişto”, după cum se exprima „preşedintele cu mega-uşa” (cum a rămas vorbitorul serii in mintea fiului meu).

sala

Prima parte a programului a reuşit să îndrepte privirile celor prezenţi spre dragostea lui Dumnezeu arătată nouă, oamenilor, prin exemplul Domnului Isus. Îmi stăruie şi acum în minte refrenul uneia din cântări: „Dragostea Ta, o, Doamne/ E mai presus de toate/ Nu e nimic altceva/ Ce poate întregi inima”. Apoi, ca parte a timpului de închinare, s-au rostit adevărate declaraţii de iubire la adresa Mântuitorului, prin rugăciune, poezie şi cântare. Tinerii prezenţi, ce au umplut sala care avea să răsune de laude la adresa lui Dumnezeu (îmi imaginam că cineva, trecând pe stradă şi privind spre clădire, ar fi putut vedea cum se mişcă toată, cu pereţi şi acoperiş, în ritmul muzicii, aşa ca-n desenele animate), au fost încurajaţi să participe la program, fiecare cu ce a considerat potrivit. Mi-a fost drag să-i văd cum, liberi de orice restricţii sau presiune de uniformizare, atât în ţinută, cât şi în forma de exprimare în închinare, au reflectat diferite faţete ale frumuseţii pusă de Dumnezeu în oameni.

biruinta

Şi pentru că întâlnirea preceda ceea ce mulţi privesc ca fiind Ziua Îndrăgostiţilor, pastorul Nelu Vătran, cu o cravată potrivită evenimentului (plină de inimioare şi mesaje adiţionale), a chemat în faţă câteva cupluri de proaspăt căsătoriţi şi i-a iscodit privind începutul relaţiei lor. Pentru noi a fost frumos: am văzut că, luaţi prin surprindere şi întrebaţi despre subiecte atât de delicate, şi tinerii spun „lucruri trăsnite”. Şi pentru ei a fost frumos, stând pentru câteva minute în lumina reflectoarelor, iar rugăciunea pastorului la sfârşitul scurtului/lungului interviu, le-a mai liniştit inimile de a căror bătăi bubuiau ferestrele!

cravata

Dar fratele Nelu Vătran nu ezită niciodată să se facă vulnerabil, vorbind despre tinereţea lui. L-am mai auzit şi-n alte rânduri. De data aceasta ne-a spus cum soţia sa, Estera, nu-l putea suporta la început, când abia l-a cunoscut, şi a trebui să ducă multă muncă de lămurire, să o cucerească, şi să o convingă de faptul că e un băiat fain. Vi-l imaginaţi, nu-i aşa? Ne-a spus că e îndrăgostit de 36 de ani! Wow, e ceva!

grupul

Dana şi Johnny Vătran îmi sunt foate dragi, dacă s-ar fi luat curentul în timpul întâlnirii cred că nu ar fi fost nici o problemă, pentru că zâmbetul şi vocile lor ar fi luminat şi încălzit încăperea. Ceea ce spun ei (cu un accent ce mărturiseşte, nu atât despre faptul că au fost crescuţi şi şcoliţi în America, cât despre dragostea lor pentru poporul cu care se identifică şi pentru limba pe care o vorbim), îndemnurile şi compoziţiile, vin de undeva din adâncul inimii, dintr-un adânc luminos, în care întâlnirea cu Creatorul a revărsat din belşug recunoştinţă, pace, pasiune, entuziasm, viaţă.

Vorbitorul serii, un om mare cu multe titluri, dar care nu prea mai are nevoie de prezentări, pe scurt pastorul Otniel Bunaciu, va rămâne pentru mine asociat cu mega-uşa de care vorbea (eh, multă vreme a fost pentru mine omul datorită căruia nu am avut 10 curat la licenţă, dar l-am iertat pentru asta!). Aşa cum ne-a mărturisit la început, el a venit de la o „biserică de fraţi”, nu una „de tineri”, şi cred că a ales să-şi înceapă mesajul cu o poezie de George Coşbuc, „ Pe cine iubesc?”, numai ca să prindă curaj. Dar s-a adaptat uşor contextului, şi a reuşit foarte bine să capteze atenţia tuturor.

Bunaciu

A ales câteva citate foarte grăitoare din Martin Luther King, ne-a lăsat câteva vorbe memorabile, a creat imagini puternice pentru un mesaj provocator. Despre „mega-uşă” citim în 1Corinteni 16:9, unde Pavel ne vorbeşte despre oportunitatea de a predica şi sluji în Efes. Pornind de la acest text, fratele Otniel Bunaciu a atras atenţia asupra diferitelor uşi ( false, care nu duc nicăieri, doar de design, care nu sunt deschise, care sunt ale altuia), în comparaţie cu cea pregătită de Dumnezeu pentru fiecare în parte, care deschide un univers nou, şi e o uşă a slujirii, a speranţei, a surprizei. Au fost adunate toate ideile foarte bine la final: dragostea lui Dumnezeu ne dă speranţă şi ne facilitează a fi altceva pentru El, printr-o uşă a oportunităţii. Caută-ţi uşa şi înţelege, prin credinţă, ce vrea Dumnezeu pentru tine. Păşeşte înainte şi nu lăsa ca frica să te oprească!

Acum: să nu vă miraţi dacă unii din tinerii ce au auzit mesajul de sâmbătă vor bate la poarta voastră sau vor suna la interfon. Probabil că îşi caută uşa! Ne rugăm să o găsească, şi să o poarte… nu în spate, în inimă!

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: