Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2016

Încă o dată, despre Barnevernet!
Şi nu uitați de protestul de sâmbătă!

Vaisamar

Am spus-o în repetate rânduri: Barnevernet-ul norvegian este un sistem inuman, un behemoth care calcă în picioare legături afective, familii, vieți.

O anchetă BBC îmi întărește această impresie și scoate la iveală noi realități-horror. Remarcabil este că între criticii duri ai sistemului Barnevernet există și membri proeminenți ai societății norvegiene.

Precum se vede, cazul familiei Bodnariu ocupă un loc important în materialul făcut de reporterul britanic.

Mai jos un fragment din reportajul BBC. Tot textul AICI.

***

Once a pillar of the establishment – he was personally appointed to his job by the King of Norway – Yngve is now a bitter critic of his country’s child welfare policy.

„I grew up believing that Norway was the best system in the world, best for children, the UN are saying this all the time, and then I discovered that this cannot be the case,” he says.

„At first I…

Vezi articol original 85 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Read Full Post »

 

IMG_20160413_094942

Conferinţa Internaţională a Cadrelor Didactice, la care am participat sâmbătă, 9 aprilie, la Reşiţa, a avut ca temă: Educaţia creştină în secolul XXI. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Internaţională a Şcolilor Creştine (ACSI), cu sprijinul câtorva instituţii şi şcoli din judeţ, printre care Primăria Reşiţa, Casa Corpului Didactic Caraş-Severin şi Inspectoratul Şcolar Judeţean. Gazdele întâlnirii au fost Biserica Baptistă Nr.1 (unde am fost primită, din nou, cu „Bun venit acasă!”) şi Liceul Teologic Baptist din Reşiţa, acesta din urmă împlinind 20 de ani de existenţă.

E pentru prima dată când particip la întâlnirile cadrelor didactice creştine, deşi e vorba de ediţia a X-a a conferinţei. Alături de majoritatea colegelor mele, am reprezentat judeţul Hunedoara şi Şcoala Primară „Samuel” din Deva. Pe lângă bănăţeni, din Caraş-Severin şi din Timiş, au mai fost educatori, învăţători şi profesori din Braşov, Sibiu, Arad şi Bihor. M-am întâlnit cu mai vechi cunoştinţe şi cu deosebit de dragi prieteni, păcat că pentru un timp atât de scurt!

12961584_1730712900548903_978402898756198495_n

ACSI (Asociaţia Internaţională a Şcolilor Creştine), despre care am tot auzit în ultima vreme, are ca deviză „Împreună mai puternici”, (mai mult…)

Read Full Post »

996676_452791641580472_6376814435399766795_n

Ceea ce se întâmplă cu familia Bodnariu îmi pare un scenariu de genul celor după care sunt făcute filmele lui Tarantino. Un monstru fără faţă, întruchipare a răului, rupe copii de la sânul mamei (doar „rupţi” pot fi luaţi de acolo), calcă sub talpa-i uriaşă vieţi de părinţi şi prunci laolaltă, totul la adăpostul unor legi ce sporesc în loc să suprime răul, şi în prezenţa unui public rece, ce nu se înfioră şi nu reacţionează, ce şi-a tras peste ochi vălul nepăsării şi a amorţit într-un vis ce respinge realităţile pe care nu le mai recunoaşte.

În „Cei 8 odioşi”, ultimul film al regizorului italian mai sus amintit, o trăsură goneşte pe drumul nins al Wyomingului, făcându-şi apariţia în planul îndepărtat, ca un punct negru ce creşte, în timp ce camera poposeşte asupra unui crucifix acoperit de un strat gros de zăpadă. Când vizitiul opreşte căruţa în faţa alteia, şi dă cu ochii de cadavre stivuite unele peste altele, legate sub şaua pe care stă un om cu o statură impunătoare, ai cărui ochi mari ies încet de sub pălăria neagră, întreabă: „Ce s-a întâmplat cu ei?”. Omul din faţa lui se prezintă ca un servitor al instanţei, care încearcă să ducă „câţiva nelegiuiţi spre vânzare”, cu acte în regulă. Mai târziu îşi prezintă „bagajul”, (mai mult…)

Read Full Post »

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: