Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2016

buna1

Când am trecut de linia de sosire, eram confuză încă. Bucuroasă că am reuşit să alerg până la capăt şi că am scos un timp mai bun decât anul trecut (cu doua minute), frustrată de eşecul meu în a-mi mobiliza toate forţele pentru a doua tură pe traseul deja cunoscut din Arad, simţeam că mă podideşte plânsul. N-am ştiut ce să fac, m-am aşezat pe jos şi am cerut apă. După care am băut fără pauză toate cele patru pahare ce mi s-au oferit.

Mă trezisem devreme, după prea puţine ore de somn, şi alea întrerupte în câteva rânduri. Dimineaţa tensiometrul arătase nişte cifre pe care doar arareori le-am mai văzut pe ecranul lui (cred că o singură dată), aşa că am renunţat la orice tentaţie cu miros sau conţinut de cofeină. Valorile astea neobişnuit de mari să aibă vreo legătură cu emoţiile? Hm, îmi repetasem în mai multe rânduri (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

dumitriu1

Aşa cum scriam cu ceva timp în urmă, Mihai şi Hajni Dumitriu au hotărât să plece în Papua Noua Guinee. De ce în acest loc? Nu pentru că e o ţară frumoasă, exotică, sau pentru că acolo s-ar trăi mai bine. Dimpotrivă, cei doi sunt conştienţi de condiţiile grele ce-i aşteaptă. În principal, pentru că s-au rugat pentru oamenii de pe acele meleaguri, şi au simţit chemarea lui Dumnezeu de a merge şi de a-i sluji.

Nevoia mare de misionari se vede clar din aceste cifre: în Papua Noua Guinee se vorbesc 838 de limbi, iar 321 de etnii nu au Biblia în limba lor. Toată Scriptura e tradusă în doar 19 limbi, iar Noul Testament în 252. În 126 de limbi există doar fragmente din Biblie, scrise cu muncă şi dedicare de către oameni care înţeleg nevoia de a duce Vestea Bună până la marginile pământului. Deşi au o limbă naţională, sunt mulţi care nu o vorbesc şi trăiesc izolat (unii in case de bambus, îndeletnicindu-se doar cu vânatul şi pescuitul, şi fără acces la tehnologie), neavând cum să audă Cuvântul Adevărului.

dumitriu3

Acum: chiar şi cei care au deja acces la Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, şi înţeleg cele scrise, au dificultăţi în a-l interpreta şi aplica în viaţa de fiecare zi. Pericolul unui sincretism religios e real, câtă vreme nu există printre ei oameni educaţi, care să fie instruiţi şi să aibă o minimă pregătire teologică. Astfel, s-a creat un proiect separat de misiune, numit Promovarea folosirii Scripturii, (mai mult…)

Read Full Post »

cartianu

La întâlnirea ce a avut loc azi la Galeriile de Artă din Hunedoara, care i-a avut ca invitaţi pe Grigore Cartianu şi Laurenţiu Ciocăzanu, au participat în jur de 50 de persoane. Musafirii au fost introduşi de jurnalistul Ştefan Ciocan, cel care a venit cu ideea prezentării cărţilor despre istoria noastră recentă, scrise de cei care au fost numiţi „jurnaliştii tineri”, publicului hunedorean.

cartianu laurentiu

Cei doi autori ai publicaţiilor propuse celor prezenţi mi-au făcut o impresie bună. Laurenţiu Ciocăzanu a dat mâna cu fiecare, a vorbit cu modestie despre turneele lor de anul trecut şi despre munca depusă în ceea ce ei au numit „scotocirea după adevăr”. Pe Grigore Cartianu l-am urmărit ore în şir pe când era invitat permanent la emisiunea lui Radu Moraru, Naşul, şi îmi pare că-l cunosc demult. Mă aşteptam să-l văd tot cu ochii roşii şi ciufulit, aşa cum apărea aproape de miezul nopţii pe canalul TV.

Cele trei cărţi despre decembrie ’89 (mai mult…)

Read Full Post »

crucea

După a treia noapte de nesomn, la ora 6 dimineaţa recapitulam în minte programul zilei, pierzând adesea firul şi reluând totul de la început. Îmi amintesc doar frânturi: că m-am servit din compotul de mere uitat seara pe aragaz, că scorţişoara prea multă îmi desena şi tot ştergea imagini ciudate pe fundul cănii, că îmi picurau pe umeri stropi de apă din părul proaspăt spălat, că am trecut la volanul maşinii când Ian a coborât la autogara din Deva, de unde avea să plece spre Ucraina.

Am făcut multe greşeli de circulaţie la întoarcerea spre casă, am accelerat mai mult decât de obicei, şi mi-am repetat de zeci de ori că trebuie să pun motorină, convingându-mă (de parcă ar fi fost nevoie) că nu-mi va ajunge pentru un drum de Vărmaga. Când am trecut pragul apartamentului, şi am văzut că Dora se trezise, i-am spus şi ei cum stă treaba cu motorina, de teama că voi uita.

Zadarnic am încercat să adorm, convingându-mă (de data asta era necesar) că mai e vreme şi că numărul orelor de somn, fiind prea mic, mă va trăda. Am zărit pe măsuţa de lângă pat tensiometrul. Se uita ameninţător la mine. Era mai bine dacă Ian nu i-ar fi pus, cu vreo două zile în urmă, baterii, aducându-l la viaţă. Am îndrăznit (mai mult…)

Read Full Post »

12509721_10153303407218016_9001017815506121467_n

5 mai 2016

Ulan-Ude, Buryatia

Hristos a înviat!

Și e viu și-n viața noastră – e gândul care m-a urmărit zilele acestea. Slavă Lui!

Vestea bună a învierii Lui am avut ocazia să o împărtășim azi, cu toată familia, cu aproximativ 100 de adolescenți, profesori și părinți de la Liceul-Internat CFR din Ulan-Ude. Am fost invitați la serbarea pregătită cu ocazia Paștelui de profesoara de muzică, Svetlana Ivanova, prietena și sora noastră din biserică. A fost un timp în care Evanghelia a fost vestită prin scenete și cântece, dar și prin mărturia mea. Le-am povestit despre cum se sărbătorește Paștele în România, i-am servit cu cozonac și am împletit povestea cu mărturia personală – cum am ajuns eu să cred că Isus a înviat cu adevărat. Eram un pic îngrijorat de cum vor primi mai ales profesorii și părinții toate acestea (mai ales că eram în școală și având în vedere contextul religios de aici), (mai mult…)

Read Full Post »

Copiii Şcolii Primare „Samuel” învaţă, printre altele, să-şi exprime mulţumirea pentru cele primite de la Dumnezeu şi admiraţia în faţa creaţiei Sale, prin cânt, împlinind astfel porunca Lui: „Lăudaţi pe Domnul!”.

Să cântăm împreună cu ei: „Dumnezeu din cer fie veşnic preamărit”!

Read Full Post »

Mai jos e o variantă de necrolog, compus de apropiaţi, pentru cei care l-au cunoscut şi pentru cei care doar au auzit de el! Urmează să scriu zilele astea câteva impresii de la serviciul de înmormântare!

poya talou

Beniamin Medrea s-a născut pe 7 martie 1963, în localitatea Pâncota din judeţul Arad, fiind al cincilea din cei zece copii ai familiei Medrea Gheorghe şi Anghelina. În 1965, familia se stabileşte în Hunedoara, iar cei doi părinţi devin membri ai Bisericii Baptiste „Maranata”. Beniamin creşte frecventând, încă de mic copil, această biserică, unde aude Cuvântul lui Dumnezeu.

Domnul sădeşte în inima lui, de foarte timpuriu, dragoste şi compasiune pentru copiii sărmani şi pentru persoanele cu nevoi speciale. În casa părintească are parte de exemplul frumos al tatălui şi al mamei sale, şi în special e marcat de felul în care părinţii săi au slujit cu dragoste şi dăruire persoanele defavorizate. Întâlnirea cu fratele Jiguţă, (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: