Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for mai 2016

Mihai şi Hajni Dumitriu au fost de mai multe ori în biserica noastră din Hunedoara, şi ne-au prezentat lucrarea pe care o fac în cadrul Asociaţiei Wycliff România, ce are ca scop răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, făcându-l accesibil fiecărui popor în limba lui. În îndeplinirea acestui ţel, nu doar că lucrează la proiecte de traducere a Bibliei pentru etniile care nu au încă textul Scripturii în limba lor, ci şi sprijină misionari care se implică în ceea ce a fost numit „Promovarea Folosirii Scripturii”. Pentru o cultură diferită, textul revelat necesită şi o altfel de traducere, şi cunoaşterea contextului în care a fost scrisă e, desigur, necesară. Astfel, oameni dedicaţi merg pe câmpul de misiune pentru a explica şi exemplifica, prin viaţa lor, adevărul lui Dumnezeu!

Mihai şi Hajni sunt astfel de oameni. După ce câţiva ani (din 2012 şi respectiv 2013) au lucrat în birou, luând asupra lor tot ce ţine de (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

10487553_756959394362890_6639208748416523765_n

Public cu mare întârziere aceasta scrisoare primită de la Marius Giura, misionar în Siberia, mai precis în Ulan-Ude. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vor ajunge în curând în ţară, în Alba Iulia, după o absenţă de trei ani. Rugaţi-vă pentru călătoria lungă, pe care au decis să o facă de data asta cu maşina. Sper să îi întâlnim şi să revin cu un interviu privind chemarea şi lucrarea lor, în care pun atât de multă dragoste! Mesajele primite îmi aduc întotdeauna lacrimi în ochi, prin sinceritatea şi dedicarea lor! Iar luptele şi biruinţele de care au parte sunt o mare încurajare pentru mine. Citiţi şi voi!

13 aprilie 2016

Irkutsk, Irkutskaya Oblasty

Te voi strânge negreșit, în întregime, Iacove! Voi strânge negreșit rămășița lui Israel, îi voi aduna ca pe niște oi într-un staul, ca pe o turmă în pășunea ei; va fi o mare zarvă de oameni. Cel care face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă și vor ieși pe ea. Împăratul lor va merge înaintea lor și Iahve va fi în fruntea lor.” (Mica 2:12-13)

Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate afară,…merge înaintea lor și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul… Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune… Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îți dă viața pentru oi… Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și va fi o singură turmă, un singur păstor.” (Ioan 10:2-4, 9, 11, 16)

Știu, știu, fiecare aveți o Biblie și nu e nevoie să v-o citez eu (aproape ) pe toată 🙂 ! Am decis totuși să includ acest citat mai lung în această scrisoare, pentru că prin aceste cuvinte mi-a vorbit Dumnezeu în această dimineață. Citeam cartea prorocului Mica și  (mai mult…)

Read Full Post »

titlul

Marşul Învierii, ajuns anul acesta la a XXV-a ediţie la Timişoara, a fost iniţiat de pastorul Petru Dugulescu (ce a locuit pentru o vreme în Haţeg, deci îl declar hunedoarean de-al nostru, deşi eu însămi mă încadrez cu greu în această categorie), binecunoscut lider religios şi politic, decedat în 2008. În contextul anilor ’90, când amintirea defilărilor comuniste era încă vie (manifestări la care mergeam „voluntari”, în zilele noastre „libere”, şi strigam sloganuri de proslăvire a unor idoli ce loveau dureros în noi, pentru a ne re-crea după chipul şi asemănarea lor hidoasă) şi când ruşinea de a fi cedat, din frică, în faţa celor care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu, încă ne ardea, un marş căruia să i se alăture toţi credincioşii – pentru a proslăvi (compensatoriu) pe Dumnezeul adevărat – răspundea nevoii noastre de a ieşi în stradă şi de a striga: Cristos a înviat! Mişcaţi de libertatea şi îndrăzneala noastră (deşi nici un pericol nu ne mai păştea pentru mărturia publică), oamenii cred că s-au simţit atraşi şi dornici să audă ce aveam de spus! Aşa cred că a fost la început, la prima defilare de felul acesta am plâns de emoţii!

faina

La Marşul Învierii, ce a avut loc azi la Hunedoara (oare e a zecea ediţie? primele poze găsite azi pe net au fost din 2007), au participat câteva sute de credincioşi evanghelici. Nu ştiu câte, am făcut suficiente poze ca să-i pot număra, în nopţile cu insomnie. Dar nu e chiar atât de important numărul. Important ar fi de ştiut (mai mult…)

Read Full Post »

varmaga

„Casa Harului”, cum a fost numit complexul de cabane de la Vărmaga, locul în care se desfăşoară tabere pe parcursul întregii veri, timp de 20 de ani, e considerat de mulţi un colţ de rai. Şi nu doar datorită peisajului mirific ce-l înconjoară, sau spaţiului frumos amenajat. E vorba de ceva mai mult, ce are a face cu binecuvântarea unui teritoriu închinat lui Dumnezeu şi acoperit în permanenţă de rugăciunile oamenilor ce susţin lucrarea ce se face acolo. Întotdeauna am simţit, păşind pe porţi, că în acel loc cerul e foarte aproape, că se revarsă în valuri şi umple valea, că îmi inundă sufletul. Pe lângă asta, atmosfera înălţătoare a fost în mare parte creată de firea caldă, plină de seninătate şi bună dispoziţie a lui Beni şi Mia Medrea. Scriu „a fost”, pentru că Beni a plecat dintre noi, pe neaşteptate şi în prag de sărbătoare.

Cei doi soţi s-au întors din Anglia cu mulţi ani în urmă, mişcaţi de compasiune pentru situaţia persoanelor cu dizabilităţi din ţara noastră. A fost începutul unei vieţi trăite prin credinţă, într-o dedicare totală, şi cu o dragoste mare pentru marginalizaţi, defavorizaţi, suferinzi, nevoiaşi de tot felul. Au construit, în timp şi cu trudă, un loc în care aceştia să-şi poată găsi pacea, bucuria, mulţumirea, să-L poată găsi pe Dumnezeu. Şi ospitalitatea lor a atras atâţia oameni care se simt „acasă” la umbra stâncii ce străjuieşte valea! Pentru vara asta sunt planificate 18 serii de tabere, cele mai multe fiind axate pe copii cu nevoi speciale.

Mi-e greu să scriu, gândindu-mă acum la ei, sunt profund îndurerată. Beni şi Mia Medrea fac parte din categoria oamenilor pe care îi iubesc fără rest, de vreo 5 ani de când îi cunosc, a căror prezenţă e un adevărat leac pentru suflet, şi care şi-au lăsat puternic amprenta asupra mea, asupra noastră. Sunt oameni care au decis să nu trăiască pentru ei înşişi, ci pentru „Cel ce a murit şi a înviat pentru ei”, cum spune versetul din 2 Corinteni 5: 15, şi ne-au arătat cum se face asta, motivându-ne şi dându-ne aripi de zbor.

beni medrea

Îmi scrie Mia, azi, că Beni şi-a dorit mult să vizite Africa. De aceea nu vrea coroane de flori marţi, în ziua înmormântării, ci toţi cei care vor să-şi aducă un ultim omagiu pot să doneze pentru Tumaini din Kenya, un proiect ce-i vizează pe orfanii din zonă şi în care e implicată una din fetele care au fost parte a lucrării de la Vărmaga. Probabil că şi acolo un grup de îndrăzneţi au coborât, prin rugăciune, cerul pe pământ, plămădind un alt colţ de rai. (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts

%d blogeri au apreciat asta: