Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 februarie 2017

Şi nouă ne pasă!

Reclame

Read Full Post »

img_20170204_195728

Orice poveste bună îşi găseşte punctul culminant atunci când răul, scăpat de sub control, ajunge la proporţii inimaginabile într-o fază anterioară, şi e pe punctul de a răsturna lumea şi a-i surpa temeliile. Speranţa se stinge în sufletele celor mai mulţi, dar acolo unde ea este păstrată ca pe un lucru de mare preţ face să înflorească un curaj ieşit din comun, căruia nu se poate ca Cerul să nu-i vină în ajutor. Dar la acest punct întotdeauna te întrebi: cum se face că salvarea lumii a ajuns să atârne de reuşita unui plan practic fără sorţi de izbândă, de efortul supranatural al cuiva care se agaţă de o minune? Şi mai întotdeauna, în răspuns, avem de-a face cu un „prea târziu”, fie că e vorba de momentul detectării pericolului, fie de cel al mobilizării pentru a riposta!

M-am întrebat zilele astea: Cum se face că, după „lovitura de stat legală” (ca să mă folosesc de formularea lui Patapievici) din 2012, ne aflăm din nou, ca naţie, într-o criză de proporţii? Cum s-a ajuns iarăşi aici? Unde am greşit, sau unde greşim mereu, de nu reuşim să intrăm în „normalitate”? Cuvântul „anomalie” mi se învârte în cap şi-l tot alung lipindu-l pe moşteniri comuniste (ce se ridică parcă vii din cartea „altfel” a lui Lucian Boia) ce ne bântuie.

Celebrul citat atribuit lui Edmund Burke mă acuză din nou: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic!”. S-a ajuns aici pentru că oamenii buni nu au făcut nimic, sau nu au făcut destul? (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: