Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 13 decembrie 2017

aripi

Citind ultima carte a lui Gabriel Liiceanu, România: o iubire din care se poate muri (Humanitas, 2017), râd şi plâng, copleşită totodată de o tristeţe adâncă pentru un popor cum nu e altul, poporul meu. „Se pare că mai avem 13 ani de rezistat până vom intra în Ţara Făgăduinţei, în Ţara statului de drept. Ei bine, da, dacă e nevoie vom sta în Piaţă 13 ani”, scrie autorul (pag. 223). Şi dacă nu vom sta? Ce va fi cu noi atunci? Şi la cine se referă prin acest vom? Mă simt arătată cu degetul şi mă cuprinde ruşinea. Oare când am încetat să mai fac parte dintre cei care îşi iau în serios meseria de cetăţean?

În prefaţa cărţii Liiceanu scrie că, într-o societate ce se vrea democratică, omul are trei meserii: meseria ca profesiune, meseria de cetăţean şi cea de om în lume. Discutând despre meseria de cetăţean, autorul notează, pe de-o parte, că practicarea ei e o obligaţie morală, cu atât mai mult cu cât păcatele civice (delăsarea, lehamitea, dezabuzarea, oboseala, somnolenţa, confortul personal) sunt oricum mai lesne de ales. Indignarea în faţa derapajelor puterii, veghea continuă în felul în care ea e exersată, revendicarea la tot pasul a dreptului de a fi corect reprezentat (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: