Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘De-ale copiilor’ Category

Jurnalul fiului meu

Imagine

Era o vreme când scrisul meu semăna atât de mult cu cel al mamei, încât nici noi nu mai puteam spune cu precizie cine a copiat un text sau altul. Literele erau trasate cu precizie, amintind de cele ale unei învăţătoare, sau poate mai bine zis de cele din abecedar: alungite şi uşor înclinate, rotunjite perfect şi frumos legate unele de altele. Mai târziu, scrisul meu a început să semene foarte mult cu cel al tatălui: caractere mărunte, forme ascuţite, alăturarea a două semne dând naştere deseori unuia nou, ce nu putea fi descifrat în lipsa contextului. Nu a fost o trecere conştientă de la o formă la alta, iar nevoia de a nota cât mai repede cele dictate în timpul orelor de şcoală nu cred că explică suficient schimbarea.

Zilele astea vine fiul meu (elev în clasa a doua) cu o ciornă ce nu semăna nicicum cu scrisul caligrafic ce-i e caracteristic: o literă e mai mare decât spaţiul alocat ei şi stafidită rău, alta minusculă şi cumva într-o rână, una de tipar, alta de mână dar cam pătrăţoasă, (mai mult…)

Read Full Post »

Îl iau adesea pe Tanu de la şcoală şi mie atât de drag când îl văd sărind! Se saltă şi aterizează pe un picior, apoi aceeaşi mişcare cu celălalt, şi înaintează aşa cu un zâmbet larg pe faţă. Nu-l pot opri, fac paşi mari şi repezi să mă ţin după el, îl privesc aşa fericit şi mă minunez, e fiul meu!

Ţin minte bine cum la vârsta lui săream la fel, mai tot timpul! Parcă văd drumul lung şi anevoios pe care îl făceam – ne lua cam o oră! -, de mână cu bunica mea, până la biserică. Şi nu-mi dau seama de ce, dar (mai mult…)

Read Full Post »

F(r)iguri

Din grabă, un copil a spus că Isus ar fi vindecat-o pe soacra lui Petru, nu de friguri, ci de figuri! Şi greşeala asta a lui mi-a dat de gândit: câţi nu facem figuri, câţi nu avem nevoie de schimbare în privinţa asta! Şi chibzuiesc că ar fi bine să cam renunţ, în rugăciune, la litera pe care poate că nu degeaba n-am reuşit niciodată să o pronunţ cum tRebuie, că ar fi bine să am mai mult în vedere, nu bolile trupeşti, ci pe cele sufleteşti!

Read Full Post »

Cântam azi în biserică: „Vezi cum se roagă Isus pentru mine/ El mult mă iubeşte deşi-s păcătos…”, în timp ce fiul meu urmărea cu degetul fiecare cuvânt, străduindu-se a citi suficient de repede pentru a ţine pasul cu noi. Se opreşte însă la refren, eu continui aproape mecanic: „Mă rog pentru tine,/ Mă rog pentru tine…”. După câteva minute pune întrebarea care nu-i dădea pace: „De ce să ne rugăm pentru Isus? El nu are probleme!”

Într-adevăr, Isus nu are nevoie de rugăciunile noastre, textul redă cuvintele Mântuitorului, care mijloceşte pentru noi. Dar mi-am amintit că Isus aşteaptă, totuşi, să facem ceva (mai mult…)

Read Full Post »

Dana SisoEva

În Anina dacă spui că vrei să mergi la cruce, toți vor știi că e vorba de una din înălțimile ce înconjoară orașul și care are în vârf… o cruce! Acum vreo doi ani am planificat și noi o ieșire cu copiii în acest loc vizitat de orice anineanț (nu vă grăbiți să căutați în dicționar, e vorba de locuitor al Aninei). Trec peste faptul că prima încercare a fost nereușită și ne-am pierdut în pădure, se pare că am trecut prin spatele ei și am apucat-o pe alte cărări. Ziua următoare am adunat mai multe informații despre cum să ajungem în vârf și am pornit din nou la drum. Natan își luase în rucsac câteva lucrușoare și părea peste măsura de încântat. Aveam să înțeleg mai târziu de ce, când pe fața lui s-a întipărit dezamăgirea. Mi-a spus: „Eu credeam că atunci când voi ajunge în fața crucii

Vezi articolul original 189 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Vipera cu co(a)rn(e)

Fără vreo introducere, Natan îmi spune, pe când încă era cu ochii închişi: „Mi-a plăcut şarpele!” Când mă aude râzând, căci nu eram sigură dacă vorbeşte în somn sau nu, se corectează: „Sau vipera cu coarne, ce-o fi!” Vreţi s-o vedeţi şi voi? I-am făcut câteva poze! (mai mult…)

Read Full Post »

Toporașul meu

Îl aud pe Tanu cântând: ”Toporașul meu, toporașul meu…”. Corectez, supărată – trebuie să mai scriu că nu-mi plac nici versurile, nici muzica? -, litera greșită: ”E <poporașul>, ce cânți tu acolo?” (știu, nici mie nu-mi sună bine diminutivul ăsta, dar așa-i cântarea). Cu filmul lui Tarantino în minte, îl întreb ce-i cu ”toporașul” ăsta – uite încă un diminutiv care nu-mi place! ”Cum ce-i? E o floare!”, îmi răspunde.

Read Full Post »

Copiii discută şi se contrazic cu privire la provenienţa cuvântului „arestat”. Natan zice că are a face cu faptul că „statul” îl condamnă, altcineva crede că ar indica soarta lui: are de „stat” în închisoare.

Eu mă chinui să înţeleg legătura între casca de protecţie (pentru biciclişti, schiori, muncitorii de pe şantier) şi termeni şi expresii ca: gură-cască, a căsca (de oboseală sau de altceva), cască ochii, cască gura, căscat. Poate că au nevoie de cască în special persoanele căscate, (mai mult…)

Read Full Post »

A (se) judeca

Pe un ton acuzator, Natan îi zice Dorei, care ne deranja pe toţi: „Tu cauţi ca toată lumea să te bage în seamă şi vrei cu orice preţ să ieşi în evidenţă”! Când încerc să-l opresc amintindu-i că adesea el face la fel, îmi răspunde râzând: „Ştiu”! Mă întreb câţi dintre noi suntem dispuşi să recunoaştem că procedăm exact ca cei pe care îi acuzăm de o faptă rea. Sau… nu asta era morala, poate mai bine asta: înainte de a deschide gura să-i judecăm pe alţii de ceva anume, să stăm şi să (ne) judecăm: oare nu cumva ne facem vinovaţi de același comportament?

Read Full Post »

Mă întâlnesc săptămânal cu un grup de fete cu vârstele cuprinse între 10 şi 12 ani. Azi am hotărât să le dăm un mic test care să verifice cunoştinţele privind istoria naşterii Mântuitorului, aşa cum e prezentată ea în Scriptură, şi nu în folclorul românesc. Căci despre acesta din urmă păreau a știi mai multe, aproape toate mi-au scris că „trei păstori se întâlniră”, despre numărul magilor nici n-am mai întrebat.

Unele răspunsuri păreau a fi corecte, doar eu am citit „Hagi” în loc de „magi”, şi „cană” în loc de „casă”, acesta din urmă referindu-se la locul în care Pruncul e vizitat de înţelepţii de la Răsărit. Alte greşeli de scriere aveam mai puţin a face cu nepriceperea mea în a descifra litere scrise în grabă şi mai mult cu neatenţia lor: cuvinte ca „botezeze” sau „ininimă” nu au fost scrise de cineva care de obicei se bâlbâie. Întrebarea cu privire la ce avea de gând să facă Iosif atunci când a aflat de sarcina Mariei, i-a pus în încurcătură, răspunsurile dovedesc creativitate: cineva scria că i-a propus să fugă cu el, altcineva că a hotărât să fugă în Egipt, altcineva că a decis s-o înveselească. Pruncul se naşte într-un grajd numit iesle, îngerii cântă „Osana”, în templu părinţii lui Isus întâlnesc pe Zaharia şi Rebeca, sau pe Elisei şi Iosif, iar magii au adus, printre alte daruri: argint, jertfe şi cozonaci. Irod a cerut magilor să-l aducă pe Prunc la el ca să-l omoare, sau să-l arate proorocilor, iar altcineva scrie că le-a zis: „Mergeţi acasă la voi!” Ultima întrebare avea să trimită spre o aplicaţie a adevărurilor din Scripturi, şi suna cam aşa: Unde trebuie să se nască Isus în zilele noastre? Puţine au fost cele care au scris „în inimă”, cele mai multe nu au înţeles gluma mea şi au scris că „în spital”.

Au mers acasă hotărâte să citească din nou istoria Crăciunului aşa cum e ea prezentată în Evanghelii. Şi eu care mă gândeam că se cunoşte atât de bine! Şi am să le-o citesc, din nou, şi copiilor mei, şi copiilor altora, vă aştept la biblioteca la care lucrez!

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: