Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Filme și cărți’ Category

unbroken-600121l

(sursa)

În copilărie, ne începeam adesea jocul cu acel: „ziceam că”, după care urma descrierea obiectelor pe care le aveam la îndemână (ziceam că băţul e polonic, sabie sau microfon), a profilului câte unui participant (ziceam că tu eşti tata, sau poliţistul, sau hoţul), a cadrului în care ne mişcam sau a vreunui scenariu mai complicat. Vă propun să începem azi cu un joc de felul acesta. Deci: ziceam că vreau să fac un film pentru copii, şi mi-am ales povestea „Scufiţa roşie”. Mă uit la desenele animate mai vechi, pentru inspiraţie, şi iau de acolo ce mi se potriveşte: o tund pe Albă ca Zăpada şi-i fac două codiţe pentru personajul principal; aleg lupul cu maiou cu dungi, ce ameninţă cu pumnul şi strigă „„Ну погоди” (adică “Nu, pagadi”), pentru rolul negativ; şi mai iau un iepuraş sau doi din „Bambi”, că am prea puţine personaje (să ţopăie şi ei pe-acolo, prin pădure).

Încep cu fetiţa ce se încăpăţânează a purta scufiţa – după care îi rămâne numele, cât se poate de ciudat -, chiar şi pe vreme toridă. Apoi adaug scene semnificative pentru a ilustra relaţia cu bunica, unele făcând trimitere la perioada în care nepoţica abia dacă putea face câţiva paşi. Urmează episodul în care mama o trimite, cu mâncarea pregătită într-un coş, la căsuţa din pădure, unde bătrânica s-a încăpăţânat să rămână, pentru a locui singură. Tra-la-la, merge ea prin pădure, întâlneşte lupul, (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

DSC00227

Am început să re-citesc cărţi! Pe unele dintre ele le-am parcurs în grabă, mânată de curiozitate, fără a-mi lua răgazul de a reflecta mai adânc sau de a interacţiona cu materialul. Pe altele le-am citit, şi poate chiar conspectat, fără a putea raporta tema conţinută la o experienţă, o întrebare sau o frământare reală. Sunt cărţi pe care mi-e de-ajuns să le citesc o singură dată, dar sunt şi câteva – nu multe -, care mă îmbogăţesc cu fiecare lectură şi la care mă întorc mereu.

Excludere şi îmbrăţişare: o explorare teologică a identităţii, a alterităţii şi a reconcilierii”, lucrarea lui Miroslav Volf, e una din cărţile asupra căreia am să tot revin. Nu doar că tema tratată e actuală şi răspunde căutărilor mele, nu doar că textul e atât de bogat în subiecte de reflecţie – am „mâzgălit” mai fiecare pagină cu sublinieri şi însemnări -, nu doar că-mi oferă o listă bibliografică impresionantă prin referinţele incluse. Dintre toţi termenii cu care a fost prezentată şi recomandată, cu referire la impactul pe care lectura o poate avea asupra cititorilor ei, (mai mult…)

Read Full Post »

Jennifer Lawrence, actriţa care a interpretat-o pe Katniss în ecranizarea romanului lui Suzanne Collins, „Jocuri foamei”, afirma într-un interviu că filmul e mai degrabă o poveste tristă despre oameni obsedaţi de reality show-uri, indiferenţi şi insensibili la moarte. Oare faptul că mulţi nu văd în el decât un film de acţiune, nu e o dovadă că suntem foarte aproape de cei care savurau scenele violente şi se entuziasmau la vederea suferinţei? Ştiu, ştiu, e doar un film şi nu un reality show, dar nu e clar că devenim tot mai insensibili şi la tragediile zilnice, despre care citim sau auzim, datorită confuziei tot mai mari dintre ceea ce e real şi ceea ce e imaginat?

Ideea poveştii, ce a cucerit neaşteptat de mulţi cititori, i-a venit lui Suzanne Collins tocmai pe când (mai mult…)

Read Full Post »

Image

Nu, nu e vorba de vreo descoperire arheologică, Brené Brown face săpături „în interior”, iar cercetările ei pe parcursul a 10 ani i-au adus faima de expert în domenii ce ţin de ruşine, autenticitate şi apartenenţă. „Darurile imperfecţiunii”, cartea la care voi face referire în cele ce urmează, are ca subtitlu: „Renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti”. Tot pe copertă scrie că e vorba despre un „Ghid pentru o <viaţă trăită din toată inima>”, formulare nu prea reuşită, după părerea mea. Lucrarea a fost publicată la Editura Adevăr Divin anul trecut şi recomandată la Summitul Global de Conducere, unde autoarea a făcut parte dintre vorbitorii sesiunilor.

Brené Brown îşi începe cartea prin a menţiona ce înţelege prin „viaţa trăită din toată inima”, fiind chiar foarte atentă cu definirea termenilor cu care operează: sintagma se referă la a trăi viaţa din perspectiva preţuirii de sine. Ghidul vizează călătoria de la „ce spun ceilalţi despre mine” (cu teama şi ruşinea asociate perfecţionismului autoimpus) la „sunt destul de bun” (ce presupune acceptarea imperfecţiunii). Schimbând metafora, (mai mult…)

Read Full Post »

Image

http://www.imdb.com/title/tt1951264/

Nu m-am gândit că o carte destinată tinerilor, cum e cea a scriitoarei americane Suzanne Collins, „Jocurile foamei”, mă va tulbura într-o aşa măsură. Poate că e din cauza câtorva elemente din trecutul lui Katniss: pierderea tatălui cam la aceeași vârstă la care asta mi s-a întâmplat şi mie, apoi a mamei, deşi într-un alt sens, apoi perioade de pierdere a identităţii şi încercarea de a rezista presiunii celor care îi/îmi făceau cadou câte una. Poate că e vorba de rătăcirile ei şi o anume formă de nebunie şi încăpăţânare ce nu-mi sunt străine. Cert este că şi Gaiţa-Zeflemitoare, şi lumea în care se mişcă îmi par familiare.

Dar vrea să notez azi doar câteva lucruri despre locuitorii Capitoliului, atât de neobişnuiţi prin vestimentaţie şi înfăţişare în general: cu implanturi de genul mustăţilor de pisică, tatuaje stranii şi operaţii estetice care-i fac se semene tot mai puţin cu fiinţele umane (mai mult…)

Read Full Post »

(continuare)

Într-o discuţie cu Gatsby, Nick îi atrage atenţia asupra faptului că nu poate schimba trecutul. Milionarul nostru însă persistă cu încăpăţânare în eforturile de a anula consecinţele unor fapte consumate. Palatul pe care l-a construit, chipurile pentru Daisy, ar trebui să facă minunea. Dar nu funcţionează ca o maşină a timpului, din păcate pentru el!

3. Înstrăinarea şi împărăţia lui Gatsby

Printr-o trăire „autentică” (după modelul propus de existenţialismul lui Sartre), James Gats reuşeşte să-şi făurească un chip cioplit cu care se confundă (mai mult…)

Read Full Post »

În „Marele Gasby” a lui Baz Luhrmann (scenarist, producător şi regizor), ecranizare a romanului omonim scris de F. Scott Fitzgerald, aflăm povestea lui Jay Gatsby (interpretat de Leonardo DiCaprio), aşa cum e ea relatată şi apoi scrisă de Nick Carraway  (inconfundabilul Spider-Man) ca parte a unui tratament de care beneficiază fiind internat într-un sanatoriu. Evoluţia şi destinul extravagantului şi misteriosului milionar din rolul principal prezintă câteva lecţii cum nu se poate mai valoroase astăzi,  (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: