Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Filme și cărți’ Category

DEMeNţă

Cartea lui Dorothy Otnow Lewis, „Vinovaţi de demenţă”, vine cu câteva răspunsuri la întrebări pe care ţi le ridică filme ca: „Tăcerea mieilor”(1991), „SImaginee7en” (1995), „Primal Fear” (1996), „Hannibal”(2001), „Dragonul Roşu”(2002), „The Dark Knight” (2008), şi multe altele ce au în prim plan psihologia şi faptele unor criminali demenţi. Nu, nu e o listă cu filme pe care vi le recomand, dar dacă le-aţi văzut cumva, înţelegi mai bine despre ce e vorba! În acelaşi timp, însă, lucrarea ridică o serie de alte întrebări, ce privesc capacitatea de discernământ, de autocontrol, puterea de decizie şi gradul de vinovăţie al criminalilor, dar şi graniţa tot mai greu de trasat între vină şi inocenţă, nebunie şi judecată sănătoasă.

Dorothy Otnow Lewis, doctor în medicină, psihiatru şi profesor, e autorul unei cărţi ce rezumă cercetările proprii pe care le face pe parcursul a 25 de ani despre comportamentul violent. Sunt menţionate câteva cazuri de minori condamnati la moarte, povestea câtorva criminali în serie, interviul cu un călău – însărcinat cu executarea pedepsei prin scaunul electric -, un punct de vedere privind pedeapsa capitala şi descrieri ale situaţiei din închisori. Scrisă cu foarte mult talent, cartea atrage (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Mesajul filmului „Unconditional” este clar şi, după cum s-a scris deja, nu este „ţipat”! Soluţia, la criza suferită de Sam, nu sunt antidepresantele, nu planurile de umplere a golului sufletesc rămas în urma pierderii cu noi cuceriri şi succese de un fel sau altul, ca în „Efecte adverse” (2013). Vindecarea vine prin ceea ce primim de la Dumnezeu şi putem dărui mai departe necondiţionat: dragostea. Uneori trebuie să ne amintim că Dumnezeu e în control şi iubirea lui e neschimbătoare, alteori că suntem datori să-i iertăm şi să-i iubim pe alţii, (mai mult…)

Read Full Post »

Filmul „Unconditional” face parte din categoria producţiilor creştine (iată un film pe care vi-l pot recomanda!), depăşindu-le pe cele de până acum, în general, prin câteva alegeri inspirate ce dau farmec ecranizării: începutul, ce ne introduce elegant în cele întâmplate, folosind desene asemănătoare celor care împodobesc pereţii locuinţei lui Sam, care are un dar special şi-l foloseşte în ilustrarea cărţilor pentru copii; actorii  profesionişti, Michael Ealy obţinând o performanţă deosebită, cred eu, în interpretarea rolului lui Joe; alegerea copiilor care, deşi neexperimentaţi, reuşesc să fie convingători; povestea cu mierla, spusă de Sam, care conţine un mesaj puternic ce anunţă oarecum evoluţia personajului; filmarea scenelor (mai mult…)

Read Full Post »

Din „Unconditional” (2012), filmul lui Brent McCorkle (scenarist şi regizor), cel mai bine mi s-a întipărit povestea spusă de Samantha Crawford (Lynn Collins), autor şi ilustrator al unor cărţi de copii, personajul principal al filmului.  E vorba de o pasăre ce avea să afle, doar zburând deasupra norilor, că soarele e în locul lui şi atunci când nu se vede, furtuna nu-l poate înlătura ci doar ascunde pentru o vreme. Ultimele cuvinte înainte de moarte ale lui Billy, soţul ei, erau menite a-i aminti de credinţa pe care o exprimase cândva prin intermediul acestei povestiri: dragostea lui Dumnezeu e mereu aceeaşi, neschimbătoare şi necondiţionată.

Ecranizarea vrea să surprindă zborul pe care Sam îl face, în vreme de furtună, pentru a ajunge, la sfârşitul filmului, deasupra norilor. La un pas de suicid, în depresie (mai mult…)

Read Full Post »

Titlul ultimului film al lui Steven Soderbergh, „Efecte adverse” (2013), duce în eroare, sugerând că ar fi vorba, în principal, de reacţii cauzate de un antidepresant administrat experimental şi oarecum pripit de către medicul psihiatru. Dar e vorba, mai degrabă, de (d)efecte ce sunt urmări ale unor alegeri libere, dar greşite din punct de vedere moral.

E încă un film pe care nu-l pot recomanda oricui (cică e un triller farmacologic, cel puţin judecând după prima parte), datorită… (mai mult…)

Read Full Post »

Ultimul film al lui Quentin Tarantino, „Django dezlănţuit”, pune câteva întrebări care necesită o mai mare atenţie din partea noastră şi care privesc relaţia dintre ceea ce e legal şi ceea ce e moral. O clarificare în direcţia aceasta se cere atunci când vorbim de problema avortului şi a legalizării homosexualităţii, de exemplu. Să vedem cum e construit filmul şi ce mesaj ne comunică în privinţa asta!

1. Gene-rarităţi

Trebuie să fac o mică introducere la film, pentru cei care nu l-aţi văzut. Nu îmi permit să vi-l recomand, de vreme ce s-a scris că are unele din cele mai violente secvenţe care s-au filmat vreodată. Trebuie să ştiţi însă că la Tarantino acestea au o caracteristică aparte: (mai mult…)

Read Full Post »

Am mers marţi la teatru pentru piesa lui Tudor Muşatescu, „Titanic Vals”. Nu pentru a afla ceva nou, ştiam la ce să mă aştept, ci pentru experienţa estetică pe care participarea… ştiţi şi voi de ce merg oamenii la teatru, nu-i aşa? Dar nu ştiţi ce efect a avut asupra mea, aşa că despre asta am să vă scriu!

M-a frapat şi surprins, oarecum, forţa cu care actorii au reuşit să prezinte publicului ceea ce am numi o oglindă socială, o reflectare uşor caricaturizată a societăţii, nu de la început de secol XX, ci XXI. Exprimarea bucuriei prin câţiva paşi din „Dansul Pinguinului”, (mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: