Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Povești de trezit părinții’ Category

Într-o zi Alina, pe când se plimba cu rolele în parc, Îl vede pe Isus stând singur pe o bancă. Nu ştia cum să intre în vorbă cu El, dar nu putea rezista tentaţiei de a o face. S-a aşezat, deci, alături, şi L-a întrebat direct: „Cine este aproapele meu?” Era  o întrebare nu prea grea, ea mai fusese pusă. De altfel, fata cunoştea şi răspunsul, teoretic. Însă… hai să zicem că avea nevoie de lămuriri suplimentare. În orice caz, Isus ştia foarte bine cu ce intenţii venise fata la El, cât şi nedumiririle ei, şi a ales să-i spună o poveste. Clar, era exact ce vroia Alina să audă.

„În povestea mea, – spuse Isus -, e vorba despre o fetiţă care a supravieţuit, după naştere, doar datorită unui miracol. Da – răspunse el cu un zâmbet întrebării încă nepuse de Alina, care-L fixă cu privirea -, am făcut o minune atunci pentru ea, vroiam ca mai târziu să înţeleagă, (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Ieşi din scară şi o luă de-a lungul clădirii, spre strada ce urca dealul din faţa ei. Locuia de ani buni în blocul turn, foarte aproape de biserica pe care o frecventa cu reguaritate cândva. Uite-o: albă, impunătoare, la intersecţia dintre drumuri. Oare câţi paşi avea de făcut până sus? Niciodată nu-i numărase. Probabil câteva sute, să fie oare mai mulţi? Cândva nu conta prea mult, acum însă fiecare necesita efort susţinut din parte femeii ce purta ani mulţi şi boli care se instalaseră definitiv în trupul ei. Se legăna în mersu-i greoi.

Dar gândul îi zbură din nou la fiica ei, rămasă acasă: cu o dizabilitate primită chiar la naştere, aceasta nu putea parcurge puţinii paşi ce o despărţeau de biserică. Avea nevoie de un cărucior pentru a se deplasa. Cândva o putea împinge pe dealul ce le stătea în cale şi drumul îl făceau împreună. Îşi aminti cum (mai mult…)

Read Full Post »

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care le păsta Maria în inima ei şi la care se gândea, (mai mult…)

Read Full Post »

A fost o dată ca niciodată… staţi, că nu-i bine! A fost o dată, ca-n multe alte locuri, un predicator ce-şi petrecea foarte mult timp în maşină. Şi cum trebuia să ştie ce se întâmplă în spatele lui şi cine intenţionează să-l depăşească, privea… ştiţi şi voi, în oglindă, mai ales în cea de pe partea stângă, pe care o fixa de fiecare dată cu multă atenţie. Se întâmpla să nu-şi poate deslipi ochii din ea, îl trezea câte-un şofer speriat, grăbit să claxoneze pentru „evitarea unui pericol iminent”! Dar predicatorul nostru se uita mereu în oglindă, chiar şi când staţiona în vreo parcare sau pe marginea drumului, ceea ce observaseră şi alţii, mai ales membrii familiei sale.

Hotărât că e mai important să vadă imaginea din spatele şi lateralul său decât propriul chip, într-o zi şi-a cumpărat o oglindă retrovizoare şi şi-a instalat-o în baie. Dar numai dintr-o înţelegere greşită: credea că privind în ea îi vede pe alţii! Astfel, (mai mult…)

Read Full Post »

După ce am realizat legătura între rugăciunea lui Natan şi descoperirea cireşului din grădină, mi-era teamă că în zilele următoare se va ruga pentru tot felul de pomi şi n-o să mai am cum face plajă în partea din spatele casei, umbră peste tot! Mama mea și-ar fi amintit că a plantat acolo și portocali, sau că a aruncat semințele fructelor consumate. Cât despre greieraşii trimişi pereche în bagajul nostru, m-am bucurat că fiul meu nu s-a gândit să ceară şerpi sau mai ştiu eu ce. De atunci, înainte de a deschide rucsacul, a trebuit să-l intreb pe Natan ce rugăciuni a mai rostit, să nu mă trezesc ca în povestea „Fata moşului şi fata babei”, cu tot felul de balauri şi lighioane umplându-mi casa. Ce sa zic, treaba asta cu rugăciunea unui copil e periculoasă! Şi totuşi, ştim cu toţii că nu funcţionează aşa!

Ieri am mers în pădure (mai mult…)

Read Full Post »

S-a întâmplat acum aproape trei ani când, observând interesul lui Natan pentru fluturi şi tot felul de gângănii, i-am dat ideea să-şi facă insectar. Ei, nu am ştiut cât de scump o să ma coste! Bineînteles că a trebuit să alerg toată vara după fluturi. Și nu-i vorba de asta, îmi place să alerg, dar nu e uşor să te apropii tiptil şi apoi, după ce l-ai prins, să ai grijă cum îl ţii şi cum îl înţepi astfel încât să nu-i rupi vreo aripă şi nici să nu-ţi perforezi degetul. Ştiu, unii o să vă opriţi aici din citit, dar parcă mie îmi plăcea treaba asta. Am învăţat o lecţie: un sfat adesea te costă mai mult decât eşti dispus a plăti!

Câtă frustrare, cât chin a fost la început! Într-o zi cineva ne-a dat ideea să prindem fluturi de noapte. Aşa că am scos pe geam o lampă şi am aşteptat, şi iar am aşteptat… (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: