Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘biserica’

Nu, nu e un îndemn la căscat, îmi pare rău pentru cei care aţi început deja. Eu mă gândeam la casca mea de schi, împrumutată omului de zăpadă modelat cu greu în faţa cabanei, dar care nu avea să-i fie de vreun folos. Mi-am luat-o înapoi în aceeaşi zi, i-am spus: „Tu te descurci şi fără, nu vei pleca niciunde, iar dacă te ninge… mai creşti puţin, şi-ţi prinde bine”!

În prima zi pe pârtie, mi-am luat casca mai mult pentru a-mi ţine de frig, nu m-am gândit că se va încălzi atât de mult spre ora prânzului. Avea însă a mă feri de altceva: am tras o căzătură puternică pe o pantă cu înclinaţie mare, la viteză, nici nu ştiu cum mi-am pierdut echilibrul şi cât m-am rostogolit o vreme, dar primul lucru care mi-a venit în minte a fost: ce bine că am luat casca! A doua zi n-am tras nici o trântă (şi eu mă mir!), dar m-am lovit de câteva ori cu schiurile în cap. A, să nu vă gândiţi că am făcut vreun salt sau ceva de genul acesta, e vorba de drumul parcurs până la telegondolă sau pârtie, când duceam schiurile pe umăr. A treia zi, mai încrezătoare în mine (şi degeaba), am luat casca la gândul că poate cineva va intra la viteză în mine, providenţial am fost ferită în câteva rânduri de ciocnirea cu alţi schiori cu care m-am intersectat, ba ei depăşindu-mă pe mine, ba eu pe ei (da, şi eu am întrecut pe alţii)!

Dar mi-ar fi prins bine şi seara la biserică, nu m-am gândit să o iau, şi apoi… nu prea o puteam asorta cu ţinuta mea, casca e portocalie. Cineva a strigat atât de tare, un predicator musafir, că mi-ar fi prins bine să o am pe urechi. Mă tot gândesc de ce unii preferă să ridice în aşa hal tonul, de ce cred ei că asta e o modalitate potrivită pentru a sublinia ceva important. M-am tot dat cu presupusul, poate în biserica în care obişnuieşte să vorbească nu are microfon, dar mi-l şi imaginam strigând acasă la copiii care nu-l ascultă din prima. Să fie totuşi vorba doar de râvna lui pentru cei prezenţi, care altfel ar putea să nu-l ia în serios? Nu mă aventurez să scriu mai multe!

Revenind la casca de schi, mă gândesc că mi-ar prinde bine una pentru suflet, să nu mai pot fi rănită de alţii, să nu mă lovesc eu însămi cu sau fără vrere, să nu mai aud strigătele altora. Nu strigătele după ajutor – deşi cu urechile acoperite s-ar putea să fie mai dificil – ci cele de mânie îndreptate asupra mea. Am să-mi fac rost de o cască pentru suflet, şi mă voi bucura să o dau jos atunci când Tu vei veni să mă îmbrăţişezi!

Imagine

Anunțuri

Read Full Post »

Dacă ieri am privit oarecum cu detaşare la ce se întâmplă, notând doar ideile valoroase, ca un bun baptist, azi la Summit am plâns, pe furiş. Bănuiesc că era voie, nu m-am ascuns de teama organizatorilor, deşi nu menţionaseră acest lucru atunci când făcuseră referire la râs, aplaudat, ridicat mâinile şi alte manifestări de genul acesta. Am plâns, căci dincolo de lacrimile lui Bill Hybels nu se putea să nu vezi lacrimile lui Dumnezeu care ţi se adresează personal şi aşteaptă să iei o hotărâre, concretă şi imediată. Era vocea pe care o cunosc foarte bine, aţi auzit şi voi chemarea Lui?

Am ascultat mesajele unor femei puternice, Carlyn Fiorina şi Condoleza Rice, cel puţin aceasta din urmă nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare. Pentru prima dată l-am auzit şi văzut pe inconfundabilul John Ortberg, mesajul său uimindu-mă din nou (căci citisem mai multe cărţi de-ale lui) prin creativitate, claritate, umor, profunzime, ilustraţiile şi exemplele aduse. Am fost provocaţi să ne minunăm de Isus, şi pe parcursul prezentării sale aveam s-o facem conduşi fiind a vedea impactul pe care Cristos l-a avut peste veacuri. Provocarea de la final am să v-o scriu şi vouă, încă îmi răsună în urechi (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: