Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cant’

Am plecat azi, după ora patru, cu toată familia în pădure, după ghiocei. Nu-mi spuneţi că e prea devreme, am văzut o poză pe facebook, făcută anul acesta, şi n-am vrut să întârzii, nu mai culesesem asemenea flori de… mulţi ani (şi mulţi e reprezentat de un număr cu două cifre).

Ultima oară când străbătusem potecile întortocheate nu departe de casa noastră, totul era acoperit de un strat gros de zăpadă, pădurea părea atât de deasă cu podoaba ce nici acum nu ştiu cum stătea prinsă de crenguţele subţiri ale copacilor. Nenumăratele cărărui – ce se tot intersectau şi se tot despărţeau – aveam impresia că erau croite cu doar câţiva paşi în faţa noastră, că plantele ne făceau loc să trecem, pentru a le admira veşmintele.

Azi, ruşinaţi parcă de goliciunea lor, copacii şi arbuştii ni se aşezau în cale, (mai mult…)

Read Full Post »

Multă vreme am crezut că plânsul meu are legătură cu cel al copacilor trişti şi goi, pe care-i priveam de la geamul casei. Biciuiţi de ploi, pălmuiţi de vânt, scuturaţi de viaţă, rămâneau în cele din urmă înlemniţi în jalea lor, care era şi jalea mea, sau eu plângeam de altceva? Nici acuma nu ştiu!

Dar se întâmpla de fiecare dată: geamătul lor ajungea până la urmă sus, sus de tot. Şi atunci se producea minunea: El îl strângea în palmele-i mari, îl aduna de prin toate părţile în care apucase a se împrăștia. Scutura uşor mâinile care închideau o suferinţă ce nu avea voie să se risipească, apoi depărtându-le, încet, sufla în ele. Fulgi albi se împrăştiau în toate părţile, adunându-se apoi și dansând în ritmul melodiei pe care începea El să o fredoneze – sau să o fluiere? – tot mai tare, până ajungea jos, jos de tot, la pomii goi, ce acum îşi primeau hainele de sărbătoare. Şi atunci ei prindeau viaţă, se întindeau, se scuturau de înlemnirea lor, şi se scuturau… de râs, de râsul Lui şi al lor. Sunetul cântului Său cobora, gata să-i inunde, şi copacii începeau să danseze, şi să cânte, sau poate să fluiere?

Mă uit cum ninge, El cântă din nou? Prin geamul închis nu se aude, văd doar dansul vesel în care au fost prinşi copaci şi fulgi laolaltă. Mă uit pe geam şi plâng, numai la mine încă plouă şi-i ceaţă, când va ninge şi-n sufletul meu?

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: