Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘carte’

Image

Nu, nu e vorba de vreo descoperire arheologică, Brené Brown face săpături „în interior”, iar cercetările ei pe parcursul a 10 ani i-au adus faima de expert în domenii ce ţin de ruşine, autenticitate şi apartenenţă. „Darurile imperfecţiunii”, cartea la care voi face referire în cele ce urmează, are ca subtitlu: „Renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti”. Tot pe copertă scrie că e vorba despre un „Ghid pentru o <viaţă trăită din toată inima>”, formulare nu prea reuşită, după părerea mea. Lucrarea a fost publicată la Editura Adevăr Divin anul trecut şi recomandată la Summitul Global de Conducere, unde autoarea a făcut parte dintre vorbitorii sesiunilor.

Brené Brown îşi începe cartea prin a menţiona ce înţelege prin „viaţa trăită din toată inima”, fiind chiar foarte atentă cu definirea termenilor cu care operează: sintagma se referă la a trăi viaţa din perspectiva preţuirii de sine. Ghidul vizează călătoria de la „ce spun ceilalţi despre mine” (cu teama şi ruşinea asociate perfecţionismului autoimpus) la „sunt destul de bun” (ce presupune acceptarea imperfecţiunii). Schimbând metafora, (mai mult…)

Read Full Post »

N-am vrut să despart în silabe, ştiu că nu e corect, am vrut doar să subliniez prezenţa acelui „doi” în termenul ce te plasează între două stări: credinţă şi necredinţă, încredere şi lipsa acesteia. Pendulăm între ele, ceea ce părea clar devine din când în când înceţoşat, ceea ce era drept se înconvoaie sub forma unui semn mare de întrebare, ceea ce părea a fi o singură opţiune se frânge în două. Dar câtă vreme nu ne instalăm undeva, câtă vreme căutarea continuă, s-ar putea să înaintăm. Cum, nu e mai bună hotărârea, delimitarea clară a poziţionării tale, decizia care să elimine alternativele contradictorii?

Citind cartea lui Ortberg, „Credinţă şi îndoială”, mi-a părut rău că nu am avut-o mai devreme, sau mai bine zis că nu a scris-o mai dinainte, căci mi-ar fi fost de mare folos în perioada studenţiei când nu prea ştiam ce să fac cu îndoiala cuibărită în inima mea, nu ştiam unde s-o aşez, iar de alungat nu mai reuşeam. Vorbind cu Dora zilele astea, fiica mea de 10 ani, îmi povestea despre momentele ei de îndoială în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu: cum a analizat rugăciunile rămase fără răspuns şi tăcerea Lui, cum a tras nişte concluzii atunci, cum mai târziu mărturii şi evenimente din viaţa ei i-au reînviat credinţa. Când nesiguranţa va apare din nou, ce să facă?

În cartea sa, John Ortberg ne dezvăluie un lucru important: şi el are îndoieli, şi oamenii mari ai credinţei au, sugerând chiar că, aşa cum afirmă Madeleine L’Engle într-un citat preluat în text, cei care „nu se confrumtă cu incertitudini sau îndoială şi, de ce nu, cu disperare uneori, cred doar în ideea de Dumnezeu, nu în Dumnezeu Însuşi”. Îndoiala nu este deci termenul opus credinţei, (mai mult…)

Read Full Post »

Nu ştiu când a zgâriat Gandalf, cu bastonul său, semnul de pe uşa casei mele, ştiu doar că m-am trezit şi eu păşind, asemeni lui Bilbo, într-o călătorie grea şi plină de… hai să le numim surprize, căci ceea ce părea a fi un pas în gol şi o prăbuşire în hău, a fost trasformat prin intervenţia Providenţei într-un pas dincolo, poduri invizibile făcând posibilă trecerea peste. Recunosc, n-aş  fi părăsit din proprie iniţiativă confortul „vizuinei” mele (sau ”bărcii”, ca să mă folosesc de imaginea unui baptist) iar spiritul de aventură nu ar fi fost trezit dacă nu aş fi fost împinsă aproape fără voia mea spre ceea ce s-a dovedit a fi călătoria pregătită mie de Cel care mă cunoște cel mai bine. Dar nu despre mine aveam de gând să scriu!

Copiii mei au început nu de mult numărătoarea inversă: ştiu câte zile mai sunt până la Crăciun şi câte mai trebuie să treacă până la apariţia filmului lui Peter Jackson, „Hobbitul: O călătorie neaşteptată”, pe marile ecrane din România. Degeaba le explic că noi probabil nu-l vom vedea decât după sărbători, degeaba le spun că filmul, spre deosebire de carte, nu e pentru copii. Dora citise „Hobbitul”, Natan văzuse varianta de desene animate, vizionare însoţită de explicaţiile şi comentariile surorii sale. Aşa că m-am trezit reluând lectura şi purtând din nou discuţii despre lumea lui Tolkien, lume familiară, (mai mult…)

Read Full Post »

„Evadarea din rutină”, de Edith Schaeffer

– Prezentare pentru „Seara schimbului de carte

Mi-am dorit această carte pentru că citisem lucrările lui Francis A. Schaeffer, soţul autoarei, nu o singură dată, şi “Trilogia” a intrat repede în topul celor mai bune cărţi pe care le am in biblioteca familiei. Eram deci curioasă a cunoaşte cât mai multe despre ei şi despre L’Abri, comunitate fondată de cei doi soţi în Elveţia, unde oameni din cei mai diverşi şi-au găsit răspunsuri la întrebările lor, au ajuns să se înţeleagă pe sine şi să-L cunoască pe Dumnezeu.

Apoi, mi-am cumpărat cartea şi pentru că m-a incitat titlul ei: “Evadarea din rutină”. Îmi amintesc, copil fiind, că mi-era teamă de rutină, mi se părea înnebunitor să mergi în fiecare dimineaţă la serviciu (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: