Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘credinta’

Pentru a putea viziona filmul lui Michael Haneke, „Amour”, e nevoie de pregătire specială, neobişnuit cu ecranizările franţuzeşti s-ar putea să vrei să-l urmăreşti pe rapid. Măcar dacă ai avea ce contempla, ce privi, de ce te minuna. Deşi intenţia pare a fi să ne spună ceva despre dragoste, adevărul e că filmul vorbeşte mai mult despre bătrâneţe, boală şi moarte, subiecte nu prea atrăgătoare. Şi e interesant, într-adevăr, prin noutatea temelor abordate.

Asistăm, în film, la ultimele săptămâni din viaţa unui cuplu de octogenari, profesori de muzică pensionaţi, care îşi petrec zilele în apartamentul spaţios ce trădează preocupările intelectuale ale celor doi. Atacul cerebral suferit de Anne (mai mult…)

Read Full Post »

Citind cartea „2o de ani în Siberia. Destin bucovinean”, de Aniţa Nandriş-Cudla, m-am gândit că pusă alături de Iov, neprihănitul care trecând prin mari pierderi şi suferinţi continuă să-L binecuvinteze pe Dumnezeu, nu ar fi cu nimic mai prejos. Atitudinea ei în faţa nedreptăţii şi grozăviilor prin care îi e dat să treacă, despre care scrie fără ostentaţie în ceea ce avea să arunce lumină asupra destinului comunităţii româneşti din Bucovina anilor ‘40, e mărturia rădăcinilor de neclintit pe care credinţa le-a prins în inima ei.

Greu de citit la început, datorită păstrării particularităţilor graiului local şi abundenţei cuvintelor ruseşti, explicate de cele mai multe ori dar reluate pe parcursul textului fără menţionarea înţelesului, povestea are un farmec deosebit tocmai prin aceste aparente neajunsuri, ce trasportă pe cititor într-o lume altfel ce prinde treptat contur. Ca una care am locuit în Siberia 10 ani (mai mult…)

Read Full Post »

N-am vrut să despart în silabe, ştiu că nu e corect, am vrut doar să subliniez prezenţa acelui „doi” în termenul ce te plasează între două stări: credinţă şi necredinţă, încredere şi lipsa acesteia. Pendulăm între ele, ceea ce părea clar devine din când în când înceţoşat, ceea ce era drept se înconvoaie sub forma unui semn mare de întrebare, ceea ce părea a fi o singură opţiune se frânge în două. Dar câtă vreme nu ne instalăm undeva, câtă vreme căutarea continuă, s-ar putea să înaintăm. Cum, nu e mai bună hotărârea, delimitarea clară a poziţionării tale, decizia care să elimine alternativele contradictorii?

Citind cartea lui Ortberg, „Credinţă şi îndoială”, mi-a părut rău că nu am avut-o mai devreme, sau mai bine zis că nu a scris-o mai dinainte, căci mi-ar fi fost de mare folos în perioada studenţiei când nu prea ştiam ce să fac cu îndoiala cuibărită în inima mea, nu ştiam unde s-o aşez, iar de alungat nu mai reuşeam. Vorbind cu Dora zilele astea, fiica mea de 10 ani, îmi povestea despre momentele ei de îndoială în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu: cum a analizat rugăciunile rămase fără răspuns şi tăcerea Lui, cum a tras nişte concluzii atunci, cum mai târziu mărturii şi evenimente din viaţa ei i-au reînviat credinţa. Când nesiguranţa va apare din nou, ce să facă?

În cartea sa, John Ortberg ne dezvăluie un lucru important: şi el are îndoieli, şi oamenii mari ai credinţei au, sugerând chiar că, aşa cum afirmă Madeleine L’Engle într-un citat preluat în text, cei care „nu se confrumtă cu incertitudini sau îndoială şi, de ce nu, cu disperare uneori, cred doar în ideea de Dumnezeu, nu în Dumnezeu Însuşi”. Îndoiala nu este deci termenul opus credinţei, (mai mult…)

Read Full Post »

The Help

Filmul este o adaptare a romanului cu acelasi nume scris de Kathryn Stockett in 2009 si devenit la scurt timp bestseller. Regizorul si scenaristul Tate Tayler, cunoscut din copilarie al autoarei, a locuit, ca si aceasta, in orasul in care se desfasoara actiunea romanului: Jackson, Mississippi. Cele relatate in carte au a face intr-o mare masura cu experienta scriitoarei: a fost crescuta de o femeie afro-americanca, de care a fost foarte apropiata mai ales dupa divortul parintilor ei, dar pe care o pierde la 16 ani, cand femeia moare. Dupa cum singura marturiseste, Stackett si-a petrecut ani imaginandu-si ce ar fi putut raspunde Demetrie, caci asa se numea, la intrebarile ei privitoare la cum a fost pentru o femeie de culoare sa lucreze la o familie de albi in Mississippi. Constienta ca poate nu vom pricepe deplin niciodata cum s-a simtit si ce a fost in sufletul acestor femei afro-americane, autoarea ne invita sa facem totusi un exercitiu de  intelegere, acesta e motivul pentru care a scris primul ei roman!

E vorba in principal despre trei femei, doua de culoare si una alba care, (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: