Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Zborul

„Zborul” (2012) e un film despre dependenţă şi eliberarea venită, nu printr-o luptă mai asiduă, ci prin recunoştere şi mărturisire. În timp ce nu-l pot recomanda datorită câtorva scene care nu pot fi privire cu întreaga familie, pot spune că tema e una care ne priveşte pe noi pe toţi cei care suntem prinşi din când în când în lanţul vreunei dependenţe. Iar cei care cred că nu fac parte din această categorie, ar trebui să se gândească încă o dată, negarea ar fi tocmai piedica în calea eliberării oferite, în ultimă instanţă, de Dumnezeu.

Prăbuşirea avionului pe care-l pilotează şi asupra căruia reuşeşte să câştige controlul în ciuda (sau datorită?) faptului că e băut şi drogat, salvarea a 98 din cele 106 persoane aflate la bordul unui avion ce suferă avarii serioase în timpul zborului, ancheta care urmează a stabili cauzele accidentului – aduc în prim plan problema dependenţei pentru care Whip Whitaker, interpretat de Denzel Washinton, poate fi condamnat la detenţie. Dar eroul nostru, care atinge o performanţă neobişnuită ca pilot, nu reuşeşte să câştige controlul asupra sa însuşi, (mai mult…)

Read Full Post »

Am văzut „Hobbitul”, era şi cazul, de când aşteptau copiii mei, Dora asculta seara melodia postată pe youtube în care piticii (sau gnomii) evocau momente din istoria lor şi exprimau dragostea pentru tot felul de lucruri preţioase făcute cu măiestrie. Acum aşteaptăm partea a doua, cică în decembrie anul acesta, apoi partea a treia… De parcă nu am ştii ce urmează, de parcă nu am fi citit de mai multe ori cartea. Dar filmul e altfel, şi Peter Jackson îmi place la fel de mult ca Tolkien.

O secvenţă care nu apare în carte dar cu ajutorul căreia regizorul îi dă ocazia lui Gandalf să ne vorbească despre numărul şi numele celor cinci vrăjitori (maiari) ce locuiesc Pământul de Mijloc m-a pus pe gânduri. Cele spuse de el sunt prilejuite de cererea unuia dintre pitici de a opri ploaia, mergeau călări pe un timp urât, hainele le erau ude, înaintau anevoios. Gandalf le răspunde: „Dacă vreţi să schimbaţi vremea, căutaţi un alt vrăjitor”! Bătrânul cu barbă nu părea a fi ceea ce credeau ei că au nevoie la momentul respectiv, (mai mult…)

Read Full Post »

Nu ştiu de ce din când în când lumea din jurul meu îşi pierde culoarea, şi nu ştiu care-i tasta ce ar putea aduce înapoi curcubeul, le-am încercat pe toate, plouă mereu şi el nu se mai iveşte. Disperată, mi-am cumpărat azi, de departe, hârtie glasată, să decupez steluţe, să le lipesc deasupra mea şi să mă bucur prinvindu-le. Dar nu am putut-o feri de ploaie, i-a furat culoarea sub ochii mei şi am privit neputincioasă cum se scurge cu ea cu tot în canalul de la colţul străzii. Am desenat totuşi câteva, şi mici şi mari, am pus sclipici pe ele, dar… degeaba, seamănă prea mult cu cele de pe cerul sufletului meu – scuturate nu demult precum frunzele toamna – pustiit de vântul ce a furat lipiciul cu care le-am prins în locul lor: mototolite, decolorate, reci. Ceaţa a pătruns şi ea pe furiş şi a adus corectura de care mă temeam: a rotunjit colţurile, le-a micşorat, le-a furat forma, foarfeca mea nu o mai poate aduce înapoi. Degeaba le-am mai fixat cu ace de gămălie, ca să nu mai cadă, nu sunt stele adevărate, parcă nu ştiam de la început?

Şi totuşi, care-i tasta ce ar putea aduce culoarea înapoi în sufletul meu, o ai doar Tu, o ţii în buzunar? Ştiu că ai acolo acea alifie cu care mi-ai vindecat odată ochii, cu ce aş putea-o cumpăra de la Tine? Poate, poate mi-a furat cineva vederea, nu culoarea, nici forma, nici lipiciul, poate… Dar ce aş putea să-ţi dau în schimb, nu am nimic frumos, ai primi cumva steluţele mele mototolite, decolorate, îngăurite cu acul de gămălie? Oare nu aveai Tu să le aduni oricum, atunci când vântul rece nu-şi va mai putea ţine strănutul?

Read Full Post »

Multă vreme am crezut că plânsul meu are legătură cu cel al copacilor trişti şi goi, pe care-i priveam de la geamul casei. Biciuiţi de ploi, pălmuiţi de vânt, scuturaţi de viaţă, rămâneau în cele din urmă înlemniţi în jalea lor, care era şi jalea mea, sau eu plângeam de altceva? Nici acuma nu ştiu!

Dar se întâmpla de fiecare dată: geamătul lor ajungea până la urmă sus, sus de tot. Şi atunci se producea minunea: El îl strângea în palmele-i mari, îl aduna de prin toate părţile în care apucase a se împrăștia. Scutura uşor mâinile care închideau o suferinţă ce nu avea voie să se risipească, apoi depărtându-le, încet, sufla în ele. Fulgi albi se împrăştiau în toate părţile, adunându-se apoi și dansând în ritmul melodiei pe care începea El să o fredoneze – sau să o fluiere? – tot mai tare, până ajungea jos, jos de tot, la pomii goi, ce acum îşi primeau hainele de sărbătoare. Şi atunci ei prindeau viaţă, se întindeau, se scuturau de înlemnirea lor, şi se scuturau… de râs, de râsul Lui şi al lor. Sunetul cântului Său cobora, gata să-i inunde, şi copacii începeau să danseze, şi să cânte, sau poate să fluiere?

Mă uit cum ninge, El cântă din nou? Prin geamul închis nu se aude, văd doar dansul vesel în care au fost prinşi copaci şi fulgi laolaltă. Mă uit pe geam şi plâng, numai la mine încă plouă şi-i ceaţă, când va ninge şi-n sufletul meu?

Read Full Post »

După ce mâncasem dude acum vrei trei veri, le-am povestit copiilor mei despre Zacheu, adăugând amănunte despre înfăţişarea sa şi agitaţia dinainte de urcarea în pomul ce avea să rezolve problema creată de statură, dar urma să creeze alte probleme: suspiciunea celor din jur privitoare la intenţiile lui. La sfârșit,  după ce am râs copios de stângăciile vameșului, Natan mă întreabă: „Mai trăieşte Zacheu?” Am vrut să aflu de ce e curios,  la care mi-a răspuns: „Eu cred că ştiu care e!” Nu, nu era vorba de un bătrân care arăta de vreo 2000 de ani, ci de un frate mai scund din biserică.

Se întâmplă ca unii oameni să semene foarte mult cu personaje despre care am citit, şi chiar cu femei sau bărbaţi despre care afăm în Scripturi. În apropierea Crăciunului, o tot întâlnesc pe Marta care nu întotdeauna poartă baticul legat la spate, aşa cum apărea în desenele din Biblia pentru copii. Şi nu pare a avea 2000 de ani, şi nici nu răspunde la numele Marta, dar totuși seamăna atât de bine  în unele privințe.

Dar nu e vorba de slujirea ei, şi Isus nu vrea să îi sugereze că ar trebui să lase la o parte pregătirile pentru masă, că ar fi ceva rău în asta (din păcate pentru mine). Ceea ce Isus condamnă la sora Mariei, unde poposise împreună cu ucenicii Săi, pare a fi agitaţia, felul ei de a se lăsa covârşită de treburi. Citându-l pe Augustin, N. Steinhardt notează: „Marta se îngrijorează şi se străduieşte, iar Maria benchetuieşte.” Dar noi cu toţii suntem chemaţi la ospăţ, la a sărbători, la a ne veseli. Oare să fie asta prea puţin important?

Azi la grupul mozaic, grup format din tineri cu dizabilităţi mentale, am întrebat pe cineva ce ar vrea să ceară de la Dumnezeu în mod special cu ocazia Crăciunului ce se apropie. Nu ştiu de ce a răspuns aşa, dar mi-a spus: „Pace!” Ne-am rugat pentru ea, mă rog şi pentru mine: am nevoie de pace, mai ales de sărbători!

Read Full Post »

Mă întreabă azi Natan, dimineaţa devreme, ce cadou îmi doresc de Crăciun. M-a luat prin surprindere, nu mă gândisem la aşa ceva, de fapt chiar nu aștept nimic (o fi bine, o fi rău?). Și pentru că nu am putut dormi noaptea datorită durerilor de cap, și pentru că sunt răcită cobză, am spus: „Sănătate”! Se gândeşte puţin, după care îmi răspunde: „Ştiu, vrei medicamente”!

Am râs, dar oare nu adesea cerem şi noi de la Dumnezeu ­„medicamente” în loc să ne rugăm pentru sănătate? Oare nu cerem tot felul de lucruri despre care credem că ne-ar schimba starea de spirit, în loc să cerem bucurie? Oare nu ne rugăm pentru rezolvarea problemelor de tot felul, în loc să ne rugăm pentru pace? Mă uimesc uneori rugăciunile în care copiii, dar şi adulţii, ştiu să-i dea sfaturi lui Dumnezeu cu privire la ce ar trebui făcut! Mă uimeşte şi Dumnezeu atunci când răspunde rugăciunilor noastre oferind mult mai mult decât am ştiu cere, oferind ceea ce are preţ în locul gunoaielor pe care noi le-am considerat necesare.

Lucruri puteţi cere de la Moş Crăciun, cineva poate că va îmbrăca, ocazional, costumul roşu şi va veni cu sacul, sau punguţa, sau îmbăţişarea de care aveţi nevoie. Cât despre sănătate, Natan îmi explică: „Moşul nu cred că are aşa ceva, umbla prin multe ţări, inclusiv în cele în care e foarte frig, cred că şi el se îmbolnăveşte”.

Read Full Post »

Bilbo, ales al 14-lea tovarăş în călătoria pe care avea să o facă alături de pitici în recuperarea comorii furate de Smaug, a fost numit „Numărul norocos”, şi nu degeaba. Cartea e plină de situaţii limită din care hobitul scapă teafăr, dar şi de primejdii din care el îi va scapă pe cei 13 însoţitori ai săi. Ceea ce-şi propun piticii să realizeze le depăşeşte cu mult puterile, iar detaliile cu privire la felul în care vor proceda nu sunt deloc bine puse la punct. Pericolele nu sunt anticipate, iar în ce-l priveşte pe dragon… se pare că au uitat cu totul că acesta nu le va ceda bogăţiile pe care doarme de îndată ce-i va vedea apărând la orizont. Şi totuşi, încurajaţi de Gandalf ei pornesc înainte sperând că vor izbuti în misiunea lor, şi… au parte din plin de ceea ce ei numesc noroc! La sfârşitul cărţii, însă, Gandalf îi va explica lui Bilbo cum stau lucruri, încheind cu ceea ce ar trebui să arunce o lumina asupra înţelegerii celor scrise: „Doar nu te îndoieşti de profeţii, fiindcă ai şi dumneata o contribuţie în a le fi făcut să se adeverească? Doar nu îţi închipui că aventurile dumitale şi felul în care ai scăpat de necazuri s-au datorat norocului sau că au fost doar spre folosul dumitale? Eşti o persoană foarte bine, domnule Baggins, şi eu ţin foarte mult la dumneata, dar, la urma urmelor, nu eşti decât o făptură mititică într-o lume mare, mare!” Oare avea Gandalf în vedere Providenţa? Ultima replică a romanului e rostită de Bilbo: „Slavă Domnului”!

Probabil că citind sau vizionând „Stăpânul inelelor” v-aţi întrebat de ce Tolkien, despre care se spune că a fost un credincios practicant, nu pomeneşte despre Dumnezeu. Dar şi povestea de aici e plină de evenimente „norocoase” care asigură succesul misiunii lui Frodo, (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: