Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘film’

Pentru a putea viziona filmul lui Michael Haneke, „Amour”, e nevoie de pregătire specială, neobişnuit cu ecranizările franţuzeşti s-ar putea să vrei să-l urmăreşti pe rapid. Măcar dacă ai avea ce contempla, ce privi, de ce te minuna. Deşi intenţia pare a fi să ne spună ceva despre dragoste, adevărul e că filmul vorbeşte mai mult despre bătrâneţe, boală şi moarte, subiecte nu prea atrăgătoare. Şi e interesant, într-adevăr, prin noutatea temelor abordate.

Asistăm, în film, la ultimele săptămâni din viaţa unui cuplu de octogenari, profesori de muzică pensionaţi, care îşi petrec zilele în apartamentul spaţios ce trădează preocupările intelectuale ale celor doi. Atacul cerebral suferit de Anne (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Filmul regizat de Ben Affleck, „Argo”, e unul din cele mai bune pe care le-am văzut în ultima vreme. Nici nu mi-am dat seama că tot el joacă şi în rolul principal, nu pare a fi actorul pe care îl cunosc, poate că datorită performanţei obţinute în interpretarea unui personaj calm, tăcut şi calculat, dar poate şi datorită bărbii. Că a fost foarte atent la detalii şi preocupat ca actorii să semene cât mai mult cu personajele pe care le interpretează, vedem în scene de final în care devine clar că ochelarii prea mari şi frezele americanilor nu sunt alese pentru a-i face să pară caraghioși.

Filmul e ceea ce a fost numit un „thriller politic amuzant”, reuşind să te ţină încordat şi să trasmită emoţii puternice, fără a uza prea mult de ingredientele genului: împuşcături, urmăriri de maşini, explozii şi altele de felul acesta. Dar în acelaşi timp reuşeşte să detensioneze atmosfera prin ineditul situaţiei, umorul personajelor şi replici haioase, fără a fi totuşi vorba de cinism sau haz de necaz. Cea mai mare performanţă însă mi se pare a fi aceea de a reda un episod din confruntarea cu anarhismul din Orientul Mijlociu, fără a demoniza iranienii, a căror mânie e explicată în prologul filmului, dar şi fără a critica ori idealiza intervenţiile americane.

Episodul avut în vedere e aşa-numita criză a ostaticilor din 1979, când 52 de americani au fost luaţi captivi şi ţinuţi prizonieri de către forțele iraniene 444 de zile. Dar în prim plan al istorisirii sunt cei şase oficiali care au scăpat din clădirea Ambasadei şi au stat ascunşi 79 de zile în reşedinţa ambasadorului Canadei. Operaţiunea de scoatere a lor din ţară e una cât se poate de dificilă şi îl aduce în prim plan pe Tony Mendez, agent CIA, care vine cu o idee pe cât de originală pe atât de hazlie: va merge în Iran pentru a căuta, chipurile, un loc de filmare pentru un SF numit „Argo”, iar cei şase vor fi „canadienii” din echipa lui de  filmare.

Care sunt şansele ca planul lor să funcţioneze? La începutul filmului, când se trage înspre Ambasada, cineva întreaba dacă sunt securizate ferestrele. I se răspunde că niciodată nu le-a testat nimeni. Ei bine, nici planul făurit nu fusese testat, dar a meritat încercarea! Şi pentru că era clar că iranienii nu puteau fi atât de uşor păcăliţi, sunt puse la punct o serie de detalii: se formează o echipă, se scriu scenarii, se fac postere, se organizează o întâlnire cu presa pentru campania publicitară. Însă povestea interesantă în care CIA şi Hollywood fac echipă pentru salvarea a şase vieţi devine cunoscută abia în 1997 când a fost declasificată, iar cei mai mulţi dintre noi aflăm despre ea abia acum.

M-a surprins, în film, curajul şi deciziile riscante ale unor oameni care ar fi putut plăti cu viaţa pentru îndrăzneala lor.  Dar şi ingeniozitatea şi ideile creative care au fost puse în practică… doar pentru că nu existau altele mai bune. Mă întreb cât de mult suntem în stare noi să jertfim pentru salvarea sufletelor oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, cât de mult am risca, cât curaj am arăta în faţa unor situaţii vitrege, şi cât de creativi suntem în tot ce facem. Avem ce învăţa, iată, de la angajaţii CIA!

http://www.imdb.com/title/tt1024648/?ref_=fn_al_tt_1

Read Full Post »

Nu ştiu când a zgâriat Gandalf, cu bastonul său, semnul de pe uşa casei mele, ştiu doar că m-am trezit şi eu păşind, asemeni lui Bilbo, într-o călătorie grea şi plină de… hai să le numim surprize, căci ceea ce părea a fi un pas în gol şi o prăbuşire în hău, a fost trasformat prin intervenţia Providenţei într-un pas dincolo, poduri invizibile făcând posibilă trecerea peste. Recunosc, n-aş  fi părăsit din proprie iniţiativă confortul „vizuinei” mele (sau ”bărcii”, ca să mă folosesc de imaginea unui baptist) iar spiritul de aventură nu ar fi fost trezit dacă nu aş fi fost împinsă aproape fără voia mea spre ceea ce s-a dovedit a fi călătoria pregătită mie de Cel care mă cunoște cel mai bine. Dar nu despre mine aveam de gând să scriu!

Copiii mei au început nu de mult numărătoarea inversă: ştiu câte zile mai sunt până la Crăciun şi câte mai trebuie să treacă până la apariţia filmului lui Peter Jackson, „Hobbitul: O călătorie neaşteptată”, pe marile ecrane din România. Degeaba le explic că noi probabil nu-l vom vedea decât după sărbători, degeaba le spun că filmul, spre deosebire de carte, nu e pentru copii. Dora citise „Hobbitul”, Natan văzuse varianta de desene animate, vizionare însoţită de explicaţiile şi comentariile surorii sale. Aşa că m-am trezit reluând lectura şi purtând din nou discuţii despre lumea lui Tolkien, lume familiară, (mai mult…)

Read Full Post »

„Necunoscutul”(2011) ridică mai multe întrebări a căror răspunsuri rămân necunoscute, întrebări ce privesc identitatea şi posibilele noastre reacţii în situaţii limită. Şi haideţi să vă lămuresc, dacă nu mă credeţi că e chiar greu de găsit o rezolvare: gândiţi-vă ce aţi face dacă după ce aţi ieşi din comă în urma unui accident aţi descoperi că nimeni nu vă ştie şi chiar mai mult, că cineva v-a furat identitatea? Ideea nu e nouă, în „Ziua a şasea” Arnold Schwarzenegger descoperă că altcineva care-i seamănă perfect (era clonul lui) i-a luat locul în casa şi familia sa, iar Sandra Bullock descoperă în „The Net” (1995) că o altă femeie îi poartă numele şi ocupă postul deţinut de ea. Dar cei doi nu au la îndemână soluţiile pe care eroul din „Taken”(2009), Liam Neeson, le deţine. În acest din urmă film personajul principal terorizează întreaga Franţă în încercarea de a găsi răpitorii fiicei lui, oferind un spectacol care s-a vrut a fi reluat în „Necunoscutul”: luptă corp la corp, (mai mult…)

Read Full Post »

Filmul „John Carter” e o adaptare a romanului „Prinţesa marţiană” a lui Edgar Rice Burroughs, ce face parte din seria „Barsoom”, termenul referindu-se la planeta Marte. Cei atraşi de imaginaţia lui George Lucas şi încântaţi de seria de filme „Războiul stelelor” vor găsi fascinantă şi totuşi familiară lumea de aici. Şi ca să nu dăm loc confuziei: George Lucas s-a inspirat din cărţile lui Burroughs, după cum a afirmat în repetate rânduri.

S-a scris despre aluzii la teme creştine pe care le-am putea găsi în film, teme de altfel recurente în scrierile lui Burroughs (care totuşi nu a fost un creştin practicant, ci mai degrabă un deist), şi accentuate de binecunoscutul regizor creştin Andrew Stanton. Dacă în „Finding Nemo” şi în special în „Wall-E” a avut o mai mare libertate de evidenţiere a unor adevăruri acceptate şi trăite, (mai mult…)

Read Full Post »

Comedia franceză „Intouchables” a devenit, la scurt timp după lansare, unul din cele mai populare filme şi a fost votat de 52% din francezi ca evenimentul cultural al anului 2011. Pentru cei care sunteţi ca mine şi nu vă amuză prea mult umorul francez, nu vă grăbiţi să căutaţi altceva! Filmul seamănă mai mult cu cele americane, atât prin umor (un Eddie Murfhy in variantă europeană, Omar Sy) cât şi prin clişeele folosite pentru exprimarea conflictului cultural (Driss se comportă ca un tânăr de culoare american, deşi personajul real al povestirii era de origine senegaleză)!

Filmul e bazat pe o istorie reală şi ne prezintă povestea relaţiei dintre doi bărbaţi care la prima vedere nu au nimic în comun, până şi diferenţa de vârstă ridică o barieră împotriva unei apropieri. Şi totuşi, aristocratul milionar Philippe, ce trăieşte într-un apartament luxos în Paris, şi Driss, locuitor al uneia din cele mai sărace suburbii ale oraşului şi recent ieşit din închisoare, au ceva în comun: (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: