Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘plâns’

Citind cartea „2o de ani în Siberia. Destin bucovinean”, de Aniţa Nandriş-Cudla, m-am gândit că pusă alături de Iov, neprihănitul care trecând prin mari pierderi şi suferinţi continuă să-L binecuvinteze pe Dumnezeu, nu ar fi cu nimic mai prejos. Atitudinea ei în faţa nedreptăţii şi grozăviilor prin care îi e dat să treacă, despre care scrie fără ostentaţie în ceea ce avea să arunce lumină asupra destinului comunităţii româneşti din Bucovina anilor ‘40, e mărturia rădăcinilor de neclintit pe care credinţa le-a prins în inima ei.

Greu de citit la început, datorită păstrării particularităţilor graiului local şi abundenţei cuvintelor ruseşti, explicate de cele mai multe ori dar reluate pe parcursul textului fără menţionarea înţelesului, povestea are un farmec deosebit tocmai prin aceste aparente neajunsuri, ce trasportă pe cititor într-o lume altfel ce prinde treptat contur. Ca una care am locuit în Siberia 10 ani (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Nu pot să zic c-a fost o atmosferă grea, apăsătoare, dimpotrivă: părea a fi locul în care poţi să plângi, pentru că nu vei fi singurul şi nici nu vei fi întrebat de ce o faci. Desigur, la un priveghi sau la o înmormântare mulţi plâng: unii din compasiune pentru cei din familia celui plecat, alţii de dor faţă de cel pe care nu-l vor mai vedea niciodată (amintindu-şi îmbrăţişarea, plimbarea, poveştile), alţii cu gândul la o pierdere suferită de ei cu ceva timp în urmă (astfel de răni încep să doară atunci când eşti în prezenţă celor care au primit şi ei o asemenea lovitură), sau un amestec din toate acestea. Bunica mea, la înmormântarea tatălui meu, cu mulţi ani în urmă, plângea zicând: „De ce n-am fost eu, de ce nu m-a luat pe mine”! Am plâns şi eu gândind la alţii, la fraţii mei, gândind la mine, la pierderile mele, la ce a zis bunica mea, la… nici eu nu ştiu precis de ce. Dar din tot ce a zis Isus să facem, asta probabil că îmi iese cel mai bine: (mai mult…)

Read Full Post »

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care le păsta Maria în inima ei şi la care se gândea, (mai mult…)

Read Full Post »

Ultima lună a anului 2002, locuiam de ceva vreme în garsoniera mică de la ultimul etaj al unui bloc cu cinci nivele. La geamuri se formase un strat de gheaţă gros de vreo 10 cm, dar nu prea conta, diferenţa dintre noapte şi zi pălise. Şi plângeam răpirea soarelui, biruinţa ceţii, îndrăzneala pereţilor care se tot mai strângeau în jurul meu, sufocându-mă. Cu copilul în braţe, făceam trei paşi înainte şi trei înapoi în spaţiul îngust dintre pat şi pătuţ (acel pătuţ second-hand cumpărat cu bani puţini), ba uneori îmi ieşeau chiar mai mulţi. Poate că şi pereţii făceau paşi, de frig sau de plictiseală, cine ştie. Sau poate că au început să danseze, se apropia Crăciunul şi-l ascultam pe Hruşcă de dimineaţa şi până târziu. Nu ştiu dacă se pricepeau ei prea bine pe muzică românească, poate că de-aia rămâneau ba cu un pas în urmă, ba cu prea mulţi înainte. Era iarnă demult, din octombrie, iar Crăciunul ajunge pe meleagurile estice doar în ianuarie, aveam timp să mă pregătesc! Dar nu la prăjituri mă refer, n-aveam voie să mănânc nimic dulce, vă puteţi imagina sărbătoare fără asta?

Am avut un Crăciun… altfel în acel an! Acoperisem masa de călcat (masa pe care mâncam) cu o bucată de pânză cu un frumos desen de iarnă, ba am găsit şi un loc în care, pe un scaun, am împodobit bradul ce dădea un aer de sărbătoare încăperii. Am recitit textele din Evanghelii, cele care vorbesc de naşterea Mântuitorului. De data asta aveam să meditez mai mult la suferinţele femeii căreia i s-a făcut mare har, după spusele îngerului, cea „binecuvântată între femei”! Și m-am gândit că (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: