Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘suferinta’

Sucot-eşti

Una din cântările preferate, care îmi răsună în urechi ori de câte ori mă simt copleşită, spune aşa:

„Count your blessings, name them one by one,

Count your blessing, see what God hath done!”

O avem şi în limba română, dar traducerea prinde doar un aspect al verbului din engleză, „count”, şi anume acela de a lua în considerare („Ia în seamă şi darurile, toate binecuvântările”). Mie însă îmi place ideea de calcul, numărat, socotit! Îmi plăcea cândva matematica!

Mă gândeam, zilele astea, la călătoria israeliţilor prin Sucot. Ei au aşezat în scris, acolo, două cifre: anii de robie, care au fost 430; şi numărul celor care făceau parte din poporul lor, 600000 (afară de copii, se menţionează). Acum, asta înseamnă că au fost aproximativ 157000 de zile, şi că la fiecare din ele au fost adăugate aproape (mai mult…)

Read Full Post »

Nu pot să zic c-a fost o atmosferă grea, apăsătoare, dimpotrivă: părea a fi locul în care poţi să plângi, pentru că nu vei fi singurul şi nici nu vei fi întrebat de ce o faci. Desigur, la un priveghi sau la o înmormântare mulţi plâng: unii din compasiune pentru cei din familia celui plecat, alţii de dor faţă de cel pe care nu-l vor mai vedea niciodată (amintindu-şi îmbrăţişarea, plimbarea, poveştile), alţii cu gândul la o pierdere suferită de ei cu ceva timp în urmă (astfel de răni încep să doară atunci când eşti în prezenţă celor care au primit şi ei o asemenea lovitură), sau un amestec din toate acestea. Bunica mea, la înmormântarea tatălui meu, cu mulţi ani în urmă, plângea zicând: „De ce n-am fost eu, de ce nu m-a luat pe mine”! Am plâns şi eu gândind la alţii, la fraţii mei, gândind la mine, la pierderile mele, la ce a zis bunica mea, la… nici eu nu ştiu precis de ce. Dar din tot ce a zis Isus să facem, asta probabil că îmi iese cel mai bine: (mai mult…)

Read Full Post »

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care le păsta Maria în inima ei şi la care se gândea, (mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: