Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2012

Instructor, nu examinator

În septembrie anul trecut am primit permisul de conducere. Am luat sala din prima și cu punctaj maxim, însă în ce privește partea practică, examenul de condus, a fost chiar o minune. Nu vă spun amănunte, am aflat ulterior că, exact în timpul în care eu îmi arătam îndemanarea în fața examinatorului, un grup de credincioși erau adunaţi pentru rugăciune şi mă pomeniseră și pe mine. E singura explicație!

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult după ce m-am văzut cu documentul de confirmare a priceperii mele. Dacă sunteți din Hunedoara și în ultimele luni ați fost în spatele unei mașini căreia i-a murit motorul și v-a blocat la semafor sau în mijlocul unei intersecţii, foarte probabil să fi fost eu, (mai mult…)

Read Full Post »

Ganditi-va pentru un moment la un om pe care il credeti deosebit de curajos. Pentru ce il considerati asa? Si-a riscat viata la locul de munca sau cu vreo alta ocazie? Ii plac sporturile extreme (sa le practice, se-ntelege, nu sa ii priveasca pe altii)? A luat atitudine potrivit convingerilor sale, sfidand consecintele care ar fi putut fi deosebit de grave pentru el? Filmul “Courageous” isi propune sublinierea unui nou aspect al curajului, precum si oferirea unor modele de oameni indrazneti. De asemenea, lanseaza o provocare pentru noi toti, dar mai ales pentru barbati, si in mod special pentru tati. Sa vedem despre ce fel de curaj e vorba!
Filmul incepe cu o scena memorabila in care unui individ, de altfel banuitor si precaut, (mai mult…)

Read Full Post »

(o scriere mai veche, postata pe facebook pe 22 ianuarie)
Doua intrebari ma sacaie, nu-mi dau pace de ceva vreme, mai precis de cand au inceput protestele, sau cum sa le spun?, in tara noastra: cati dintre cei care au iesit in strada zilele astea, protestand impotriva politicienilor, au luat atitudine cand au asistat la acte de coruptie intamplandu-se in jurul lor? Cati au semnalat fapta abuziva a unui doctor, de exemplu, care cere sute de euro pentru o operatie? Sau a primit cineva chitanta? Cati au refuzat sa plateasca o suma mai mica soferului care a bagat banii in buzunar si nu le-a mai dat biletul de calatorie? Va mai amintiti poate filmarea aceea cu Geoana (mai mult…)

Read Full Post »

In anul ’89 am ridicam si eu mana la chemarea fratelui Daniel Cocar la pocainta. Eram la Arad, in balconul bisericii, pastorul se adresase in cateva randuri copiilor pocaitilor, am simtit ca despre mine era vorba!

Saptamana trecuta, auzind ca vine la Hunedoara, mi-am dorit sa-l aud din nou. Mi s-a parut… altfel, au trecut multi ani de cand nu l-am mai vazut, in timp ce il priveam ma straduiam sa suprapun imaginea pe care am pastrat-o de atunci cu cea pe care o aveam in fata mea. Si Cineva vroia sa-mi arate ca imi cunoaste perfect gandurile si ca vrea sa aduca un zambet pe buzele mele, nu e prima oara cand face asta! Si cata nevoie aveam de gestul acesta! Dirijorul corului pregatise pentru seara aceea o mica filmare cu pastorul Cocar exact din anul ’89. Nu stiu de ce fratele a ales filmarea respectiva si ce a vrut sa spuna cu ea. Stiu insa ca Cineva a pregatit totul cu un scop si… despre mine era vorba!

Au mai fost si alte lucruri pregatite de Dumnezeu pentru mine la seara de evanghelizare. Daca de la astfel de intalniri noi, enoriasii, plecam dezamagiti adesea, pentru ca mesajul nu ni se adreseaza, de la aceasta intalnire cred ca toti cei care au venit cu o inima deschisa au plecat acasa cu ceva pretios. Chiar la inceput pastorul a precizat ca nu a venit sa pocaiasca pe nimeni, ci sa vesteasca adevarul. Umorul, creativitatea, autenticitatea, mesajul bine pregatit si clar prezentat – toate m-au surprins foarte placut. Sa fie vorba de mai multi talanti, sau mai multa seriozitate, munca? Si una, si alta, cred eu!

Am zambit si cand fratele s-a adresat, de cateva ori, copiilor pocaitilor. Da, poate ca totusi imi plac serile de evanghelizare!

Read Full Post »

Seara de evanghelizare. Invitatul special e un tanar predicator, pastor al unei biserici dintr-un alt judet, cu ceva studii in strainatate. In alte vremuri, lucrul acesta atragea oameni atat din randul necredinciosilor (nu toata ziua ti-era dat sa asculti pe cineva venit de departe si mai scolit decat majoritatea oamenilor de care esti inconjurat), cat si din randul crestinilor (se porneau spre biserica  din satele invecinate, pe jos, cu trenul, sau facand rost de un mijloc de transport). Astazi, iti poti alege pe net o predica pe gustul tau, poate chiar reusesti sa gasesti pe pastorul anuntat pentru seara de evanghelizare si sa apuci sa-ti faci o idee despre el din postarile de pe facebook sau filmarile scurte de pe youtube. Si apoi, sa fim sinceri, daca ar fi fost vorba de vreun artist cunoscut, era altceva! Cat despre ceilalti, nu ni se mai pare atat de fascinant sa intalnesti pe cineva fata in fata, adesea chiar evitam sa dam ochii unii cu altii, prea ne-am obisnuit sa conversam privind o poza pe net. Dar poate ca nici pastorul nu e atat de fascinat de ocazia de a-si cunoaste fratii de departe, si-a spus predica si pleaca gandind doar la cat de bine i-a iesit, ce impresie a facut… Poate gresesc, si sigur nu vreau sa spun ca e valabil pentru toti, dar uneori asa simtim noi, enoriasii.

Tanarul nostru, caci am in vedere un caz concret, (mai mult…)

Read Full Post »

The Help

Filmul este o adaptare a romanului cu acelasi nume scris de Kathryn Stockett in 2009 si devenit la scurt timp bestseller. Regizorul si scenaristul Tate Tayler, cunoscut din copilarie al autoarei, a locuit, ca si aceasta, in orasul in care se desfasoara actiunea romanului: Jackson, Mississippi. Cele relatate in carte au a face intr-o mare masura cu experienta scriitoarei: a fost crescuta de o femeie afro-americanca, de care a fost foarte apropiata mai ales dupa divortul parintilor ei, dar pe care o pierde la 16 ani, cand femeia moare. Dupa cum singura marturiseste, Stackett si-a petrecut ani imaginandu-si ce ar fi putut raspunde Demetrie, caci asa se numea, la intrebarile ei privitoare la cum a fost pentru o femeie de culoare sa lucreze la o familie de albi in Mississippi. Constienta ca poate nu vom pricepe deplin niciodata cum s-a simtit si ce a fost in sufletul acestor femei afro-americane, autoarea ne invita sa facem totusi un exercitiu de  intelegere, acesta e motivul pentru care a scris primul ei roman!

E vorba in principal despre trei femei, doua de culoare si una alba care, (mai mult…)

Read Full Post »

Gary Torbet este initiatorul unei slujiri speciale ce isi propune combaterea ideilor preconcepute si a discriminarii fata de persoanele cu dizabilitati, precum si sensibilizarea celor din jur fata de acestia. Proiectul a fost numit “Teren comun”, cu referire la locul de sub cruce, unde suntem cu totii egali si unde tot in mod egal primim iertare si har.

Am participat acum doua saptamani la o intalnire organizata de Gary, alaturi de cativa frati de-ai nostri implicati intr-un fel sau altul in lucrarea cu persoane cu nevoi speciale. Am inteles foarte bine un lucru: nevoile speciale atrag oameni speciali, sunt implinite de oameni speciali! Am auzit istorisiri ale unor frati ce nu se tem ca gesturile mici sunt trecute cu vederea de Dumnezeu sau fara de valoare pentru ca nimeni nu le observa. Sa faci cuiva care nu-si poate folosi picioarele o ciorba, sa-I repari intrerupatorul, sa scoti pe cineva care nu poate merge singur in oras, sau pur si simplu sa-l vizitezi pentru a-l incuraja si a te ruga impreuna cu el – sunt gesturi mici, dar poate ca, la fel ca si cei doi banuti ai vaduvei, valoreaza mai mult decat ceea ce oamenii cu mai multe resurse si posibilitati fac.

Doua lucruri amintite de Gary m-au pus pe ganduri: in primul rand, (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: