Vărmaga – un loc pentru fiecare (2)

Aveam nevoie de un imbold pentru a continua scrierea despre timpul petrecut anul acesta la Vărmaga în tabăra pentru copii cu autism. Am tot amânat, nu pentru că nu aveam ce relata, ci pentru că sunt prea multe de povestit. În orice caz, ieri, când m-am întâlnit cu Maricica Unsuroasa, Carina Cariata, Păţita, Albă ca Zăpada şi alţi câţiva prieteni de neînlocuit, m-a apucat nostalgia şi m-am trezit evocând fapte şi momente trăite împreună cu ei.

Numele de mai sus au a face cu sceneta pregătită, în mare secret, de către voluntari, pentru una din întâlnirile de seară. Dragilor, n-am avut nici o bănuială cu privire la ce aveaţi de gând să faceţi! Şi adevărul e că… bănuiam, dar nu ştiam cât de talentaţi sunteţi! În câteva cuvinte, cam despre asta era vorba în scenetă:

Read Full Post »

Şi Maria a zâmbit

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care le păsta Maria în inima ei şi la care se gândea,

Read Full Post »