Capcanele Facebook-ului

Am primit recent cartea lui Remus Runcan, „Capcanele Facebook-ului: comunicarea virtuală şi efectele ei asupra relaţiilor umane”, publicată de Editura Didactică şi Pedagogică anul acesta. Lucrarea e teza de doctorat a autorului, susţinută în cadrul Şcolii Doctorale de Sociologie de la Universitatea de Vest din Timişoara. Moto-ul ales pentru partea de introducere e un citat din Albert Einstein, care spune… multe: „Mă tem de ziua în care tehnologia va depăşi interacţiunea umană. Lumea va avea o generaţie de idioţi.” Clar: afirmaţia merită luată în serios, mai ales când te uiţi în jur, nu-i aşa? Aceeaşi teamă să-l fi motivat şi pe Remus Runcan să se apuce de munca de cercetare?

Din cele 350 de pagini, 70 sunt umplute de recomandări şi aprecieri ale diferiţilor profesori, liste de tot felul (tabele, figuri, abrevieri), bibliografie şi 9 anexe. Din cele rămase (destule), jumătate se ocupă de partea teoretică, în primul capitol luându-se în discuţie diferite aspecte ale comunicării şi ţintind spre o definiţie a celei virtuale. În al doilea capitol a prezentată cea mai importantă reţea socială (căci, afirmă autorul, este impropriu să-i spunem „de socializare”), Facebook, cu un scurt istoric (foarte important), o trecere în revistă a oportunităţilor şi o listă a riscurilor la care se expun utilizatorii, cel major fiind dependenţa. Cealaltă jumătate o constituie partea aplicativă a cărţii, în care e prezentată metodologia de cercetare, ancheta socială (alcătuită pe un eşantion de 1101 persoane, ce are o marjă de eroare de 3%) şi interviul de grup (de fapt două grupuri), limitele cercetării şi direcţiile viitoare.

Ceea ce autorul îşi propune să analizeze în această carte e făcut destul de clar în titlul lucrării:

Read Full Post »

De la segregare la incluziune

 

Cei care nu au, în grupul lor de prieteni, sau măcar de cunoscuţi, persoane cu dizabilităţi, cu greu îşi pot imagina felul în care viaţa lor şi a comunităţii ar putea fi îmbogăţită prin prezenţa acestor oameni. Iar munca de convingere, în care m-am angajat în câteva rânduri, îmi pare o misiune imposibilă. De veţi voi să-i întâlniţi şi să staţi de vorbă cu ei şi cu cei ce le stau alături, de sunteţi dispuşi a pune sub semnul întrebării propriile voastre (pre)judecăţi, de veţi păşi dincolo de zona de confort – veţi fi câştigaţi şi veţi înţelege despre ce vorbesc! Două lucruri la care vi se vor deschide ochii, şi pentru care aş vrea să vă pregătesc: abilităţile lor (comori prin care ajung să facă o diferenţă în viaţa celor din jur) şi dizabilităţile voastre (lentilă ce corectează imaginea de sine, dar şi felul în care îţi priveşti aproapele).

Ieri am participat la un seminar organizat de Asociaţia Umanitară Betel (Hunedoara) şi Pacific Developmental Pathways, „De la segregare la incluziune”. Întâlnirea a fost prilejuită de vizita grupului din Canada, format din 17 persoane, între care oameni cu nevoi speciale, asistenţi şi angajaţi ai centrului pe care îl reprezintă. Un eveniment similar a avut loc în 2013, când Virginia Sawatsky, director executiv şi vicepreşedinte al organizaţiei din British Columbia, Canada, conducătoarea grupului, s-a alăturat taberei grupului Mozaic şi a prezentat echipa de colaboratori (tot 17), lucrarea pe care o face şi misiunea căreia îi este dedicată de 20 de ani. Impresionată de experienţa lor şi de modelul de comunitate propus, am scris atunci despre ei aici şi aici.

Anul acesta, grupului i s-a alăturat şi Clint Hames, preşedintele organizaţiei, ce are în spate o experienţă de peste 40 de ani în slujba persoanelor cu dizabilităţi. Pe lângă asta, cei 18 ani în care a fost implicat în zidirea comunităţii locale, din care 9 ani ca primar,

Read Full Post »

Sunt creştin pentru că…

Mi-am cumpărat cartea editată de Voicu Bojan, „Sunt creştin”, apărută la Editura Aqua Forte anul acesta, pentru că jumătate din cei care au contribuit la scrierea ei fac parte din cercul meu de prieteni, cunoscuţi şi foşti profesori. Sunt oameni pe care îi preţuiesc şi textele lor nu se putea să nu-mi stârnească interesul. Şi asta cu atât mai mult cu cât sunt încercări de răspuns la o întrebare aparent, doar aparent simplă: De ce sunt creștin? Şi aici ar trebui să scriu cuvântul acela ce-mi părea ciudat când dădeam de el în citirea Psalmilor: Oprire! Continuă să citeşti doar după ce răspunzi singur la provocarea nescrisă a cărţii: De ce eşti creştin? Sau de ce nu eşti?

Cei 15 oameni, ale căror texte compun cuprinsul cărţii, au aşternut pe hârtie propria lor aventură spirituală, „ca o simplă bucurie a reafirmării credinţei”, chemaţi fiind a se alătura scrierii lui Voicu Bojan (editor, fotograf şi jurnalist), întregind-o şi apropiind-o, concretizând unele aspecte, clarificând unele concepte şi aruncând în ceaţă altele

Read Full Post »

Orchestra de tineret „Capella Juventa” la Deva

Orchestra de tineret „Capella Juventa” a Şcolii de Muzică din Ilmenau / Thuringia (Germania),  împreună cu 17 elevi şi profesori ai Liceului de Arte „Sigismund Toduţă” din Deva şi ai Colegiului Naţional „Traian Lalescu” din Hunedoara – va susţine azi, 4 iunie, al 4-lea concert, de data aceasta la Deva. Sunteţi aşteptaţi la Biserica „Imaculata”, programul va începe la ora 18, intrarea este liberă.

Turneul susţinut săptămâna asta în ţară e prilejuit de aniversarea a 20 de ani de parteneriat. Ultimele proiecte comune au avut loc: în 2012 în Austria

Read Full Post »