F(r)iguri

Din grabă, un copil a spus că Isus ar fi vindecat-o pe soacra lui Petru, nu de friguri, ci de figuri! Şi greşeala asta a lui mi-a dat de gândit: câţi nu facem figuri, câţi nu avem nevoie de schimbare în privinţa asta! Şi chibzuiesc că ar fi bine să cam renunţ, în rugăciune, la litera pe care poate că nu degeaba n-am reuşit niciodată să o pronunţ cum tRebuie, că ar fi bine să am mai mult în vedere, nu bolile trupeşti, ci pe cele sufleteşti!

Read Full Post »

(Ne)Voia Domnului

Cântam azi în biserică: „Vezi cum se roagă Isus pentru mine/ El mult mă iubeşte deşi-s păcătos…”, în timp ce fiul meu urmărea cu degetul fiecare cuvânt, străduindu-se a citi suficient de repede pentru a ţine pasul cu noi. Se opreşte însă la refren, eu continui aproape mecanic: „Mă rog pentru tine,/ Mă rog pentru tine…”. După câteva minute pune întrebarea care nu-i dădea pace: „De ce să ne rugăm pentru Isus? El nu are probleme!”

Într-adevăr, Isus nu are nevoie de rugăciunile noastre, textul redă cuvintele Mântuitorului, care mijloceşte pentru noi. Dar mi-am amintit că Isus aşteaptă, totuşi, să facem ceva

Read Full Post »

(În)tRECEre

A trecut Isus pe-aici, şi prin oraşul nostru. Doar că „ai Săi” L-au ocolit, cică ar fi luat legătură cu reprezentantul unei alte confesiuni, cu care ei nu se aveau bine. Şi apoi, era într-o miercuri, iar ei nu puteau lipsi de la biserică, era important să se ţină de program. Şi cine mai are timp acum, în preajma sărbătorilor? Şi chiar de 1 Mai?

A, nu mă refer la Isus-ul interpretat de grupul de actori ce au organizat evenimentul „Drumul Crucii” în Hunedoara, dacă v-aţi gândit cumva la asta. Mă refer la

Read Full Post »

Plângeţi cu cei ce plâng

Nu pot să zic c-a fost o atmosferă grea, apăsătoare, dimpotrivă: părea a fi locul în care poţi să plângi, pentru că nu vei fi singurul şi nici nu vei fi întrebat de ce o faci. Desigur, la un priveghi sau la o înmormântare mulţi plâng: unii din compasiune pentru cei din familia celui plecat, alţii de dor faţă de cel pe care nu-l vor mai vedea niciodată (amintindu-şi îmbrăţişarea, plimbarea, poveştile), alţii cu gândul la o pierdere suferită de ei cu ceva timp în urmă (astfel de răni încep să doară atunci când eşti în prezenţă celor care au primit şi ei o asemenea lovitură), sau un amestec din toate acestea. Bunica mea, la înmormântarea tatălui meu, cu mulţi ani în urmă, plângea zicând: „De ce n-am fost eu, de ce nu m-a luat pe mine”! Am plâns şi eu gândind la alţii, la fraţii mei, gândind la mine, la pierderile mele, la ce a zis bunica mea, la… nici eu nu ştiu precis de ce. Dar din tot ce a zis Isus să facem, asta probabil că îmi iese cel mai bine:

Read Full Post »

Soţia lui Iov şi moş Crăciun

Natan avea vreo 2-3 ani când Dora a ales să-i explice că nu există Moş Crăciun. Noi nu le-am vorbit prea mult despre asta, le-am spus doar că unii oameni se îmbracă în costumul roşu pentru a face bucurie celor mai micuţi, ceea ce mai ştiau era de la alţi copii şi de la televizor. Când indignat de cele dezvăluite, Natan îi spuse: „Dora, tu eşti mică şi nu ştii, cum să nu crezi în Moş Crăciun, nici în Domnul Isus nu crezi?”, am înţeles că a venit timpul să lămurim lucrurile.

Şi totuşi, sunt mulţi adulţi care cred în Moş Crăciun – deşi îl numesc altfel – şi aşteaptă să le îndeplinească dorinţele odată ce au fost exprimate, şi se bosumflă dacă nu se întâmplă aşa cum vor ei. Sunt adulţi care

Read Full Post »