GLS – la 20 de ani (2)

Carly Fiorina este fondatoare a One Woman Initiative, ambasadoare globală pentru Opportunity International şi preşedinte al Good 360, cea mai mare organizaţie filantropică din lume. Ea a fost numită de Fortune drept cea mai puternică femeie în afaceri, consecutiv pentru 6 ani. Mai am şi alte referinţe despre ea în Caietul Summitului, dar cred că v-am lămurit că avem ce învăţa de la o asemenea vorbitoare, nu-i aşa? Şi nu cred că mai trebuie să adaug, aşa cum a simţit nevoia s-o facă unul din facilitatorii întâlnirii, că merită să faceţi un exerciţiu de smerenie şi să vedeţi ce aţi putea învăţa de la o femeie! Sau? Dacă aţi ajuns la mine pe blog şi citiţi aceste rânduri, cred că nu aveţi rezerve de felul acesta!

Ea a vorbit despre „Definirea conducerii”, un titlu nu prea inspirat pentru ceea ce urma să spună. În prezentarea ei, privind definirea şi cadrul conducerii, s-a învârtit în jurul a 3 idei: lideri sunt făcuţi, nu născuţi; un conducător bun eliberează potenţialul uman; credinţa în Dumnezeu şi valorile creştine te face un conducător mai bun (în orice domeniu). Fiecare din afirmaţiile de mai sus ia în serios darurile puse de Dumnezeu în fiecare, puterea de a face o diferenţă prin asumarea responsabilităţilor şi implicarea fiecăruia potrivit chemării lui. Memorabil: liderii schimbă ordinea lucrurilor, nu rearanjează scaunele pe Titanic!

Cu Patrick Lencioni am făcut cunoştinţă anul trecut la acelaşi eveniment, Summitul Global de Conducere. Cum era să-l uit? E tipul care vorbeşte mai repede decât mine! Autor celebru a 10 cărţi, fondator şi preşedinte la „The Table Group”, e unul din cei mai căutaţi vorbitori din America în domeniul afacerii. A ales să vorbească despre

Read Full Post »

GLS – la 20 de ani (1)

După cum aminteam în postarea anterioară, Bill Hybels, fondator al GSL şi pastor senior la Willow Creek Community Church, şi-a intitulat sesiunea: „Lecţii dureroase despre slujire”. Ceea ce vorbeşte el e greu de rezumat, discursul fiind: bogat în idei ce trebuie bine cântărite, caracterizat de umor şi vulnerabilitate, cu un conţinut presărat din belşug de ilustraţii din experienţele trăite de el sau de unele din personalităţile marcante ale lumii. Unele formulări, cu care deja ne-am obişnuit din anii trecuţi, sunt memorabile: „Biserica locală e speranţa lumii”, „Toţi au de câştigat când un lider devine mai bun” şi „O viziune mare, cere un preţ mare”. Referindu-se la textul din Ioan 10, care conţine metafora Păstorului cel Bun, a subliniat diferenţa între adevăraţii slujitori şi mercenari, între cei care lasă o moştenire în urmă şi plătesc un preţ pentru ce li s-a încredinţat, şi cei care aleg să trăiască egoist.

Dar ce îmi voi aminti pentru multă vreme de acum înainte, e felul în care şi-a încheiat discursul: o ilustraţie menită să fie de ajutor pentru cei epuizaţi şi descurajaţi. A prezentat un caz real, cel al primei femei din America de Nord care a traversat singură Atlanticul, Mylène Paquette (da, wow!).Trecuseră 83 de zile de la plecare ei din Canada, şi mai avea 2 luni până să ajungă la destinaţie, adică în Franţa. Dar pentru că abia scăpase dintr-o furtună şi pierduse mai multe din dotările absolut necesare continuării călătoriei, inclusiv cele de conexiune prin satelit, a emis un semnal în care cerea ajutor, fără să spere prea mult că cineva se va afla în raza de transmitere şi va putea să-i vină în întâmpinare. Vă puteţi imagina starea ei? La capătul puterilor, aproape fără nădejde! Două vase însă au recepţionat mesajul, între care Queen Mary 2, cel mai mare vas de croazieră construit vreodată. Numai echipajul e format din mai bine de 1200 de persoane. Asistenţa oferită acestei femei, alături de încurajări, e mult mai mult decât spera să obţină. Nu, desigur că nu a renunţat la călătorie, dar a primit toate cele necesare, fără de care nu ar fi putut continua, şi multe pe deasupra. Chiar şi ciocolată! Bill Hybels se afla pe acest vas!

sursa: http://www.wall-street.ro/articol/Lifestyle/1436/Queen-Mary-2.html

Dar, care e ideea? Îndemnul a fost: „Cereţi ajutor, smeriţi-vă. Admiteţi că aceste probleme solicită ajutor din afară!” De multe ori nu avem pentru că nu cerem, iar resursele lui Dumnezeu nici nu pot fi comparate cu ceea ce poate oferi, în mijlocul oceanului, Queen Mary 2! „S-ar putea să fii la o rugăciune distanţă de ajutorul extraordinar ale lui Dumnezeu”, a încheiat Bill Hybels, apoi s-a rugat pentru ascultători!

sursa: http://www.wall-street.ro/articol/Lifestyle/1436/Queen-Mary-2.html

Read Full Post »

GLS – la 20 de ani

Summitul global de conducere e un eveniment anual menit să instruiască, să inspire şi să încurajeze liderii de orice fel, reprezentând: biserici, afaceri, administraţii, şcoli, organizaţii non-profil, familii sau alte sfere de influenţă. Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la prima întâlnire de felul acesta, care s-a extins incredibil de mult, având loc în 350 de oraşe din 108 ţări. Sesiunile au fost traduse în 50 de limbi, la lunga listă adăugându-se ţări ca: Mozambic, Ciad, Cuba, Trinidad, Nepal, şi alte câteva. E al şaptelea an în care GLS se organizează în ţara noastră, şi a cincea întâlnire la care particip.

Dacă pentru noi, cei din Ţara Haţegului şi împrejurimi, gazda evenimentului a fost, câţiva ani la rând, Biserica Baptistă “Maranata” din Hunedoara, iar anul trecut Biserica “Sfânta Treime” din Deva, de data asta Biserica Baptistă “Betleem” din Haţeg a pus la dispoziţia organizatorilor frumoasa-i clădire. Frumoasă pe dinafară! Interiorul oricum e schimbat radical pentru asemenea manifestări: cortina în faţa căreia e agăţat ecranul imens; reflectoare de-o parte şi de alta, postate în spatele unor paravane transparente ce aruncă o lumină caldă, modelând semiîntunericul din încăpere; lumini ce dansează pe “păreţi”, aruncând culori în locuri stăpânite de umbre; cronometrul de pe ecran care se repede să-ţi devoreze minutele pe care credeai că eşti stăpân!

Primul vorbitor a fost, şi de data aceasta, Bill Hybels, fondator al Summitului global de conducere, autor a mai mult de 20 de cărţi şi pastor senior la Willow Creek Community Church. Mesajul s-a intitulat: “Lecţii dureroase despre slujire”. Mi-am luat atâtea notiţe… well, asta nu e dureros deloc! Deşi, atunci când îl asculţi vorbind despre fapte care l-au mişcat, în timp ce nu reuşeşte să-şi stăpânească lacrimile, în timp ce-şi deschide inima şi afli de gesturi ce l-au urmărit şi l-au schimbat în felul de a înţelege lucrurile, smerindu-l şi consumându-l totodată, nu se poate să rămâi rece. Şi cum eu sunt o plângăcioasă… (mai urmează, desigur)

Read Full Post »

Stephen Hawking şi religia pentru atei inteligenţi

(sursa: http://www.imdb.com/media/rm102351104/tt2980516?ref_=tt_ov_i)

Filmul lui James Marsh despre anii de tinereţe, lupta cu boala şi căsnicia lui Stephen Hawking, “Teoria totului” (2014), are ca punct de plecare cartea soţiei protagonistului, Jane Hawking: “Dragostea are 11 dimensiuni: viaţa mea cu Stephen Hawking”. Lucrarea a fost tradusă de Humanitas în 2013, azi am dat şi eu de ea pe net. Am citit doar cele câteva pagini publicate de editură, pentru mai mult caut pe la prieteni (că prin buzunare bate vântul). În schimb, mă laud cu “Scurtă istorie a timpului” (ediţia din 2001), pe care am plimbat-o prin atâtea locuri – chiar şi prin Siberia -, am parcurs-o cu mult interes acum câţiva ani buni, şi am reluat-o zilele astea. Nu mă pot opri din lectură (acu’ făcui şi eu o pauză, să scriu câteva rânduri), recomand! Am încercat să-i citesc şi fiului meu de 9 ani câteva pagini, primele de fapt, dar fără prea mare succes! Dar am să insist în anii următori!

Filmul ni-i prezintă pe soţii Hawking într-o lumină favorabilă, chiar reuşind să scuze elegant derapajele ce au dus la ruperea căsniciei după 25 de ani. E o poveste de dragoste frumoasă, Jane înţelege în mare ce presupune căsătoria cu un om deosebit de intelligent, dar care a fost diagnosticat cu o boală grea ce avea să-l facă total dependent de îngrijirea ei (sindromul de neuron motor sau boala Lou Gerigh). Nu-mi pot da totuşi seama cum

Read Full Post »

Cine citeşte să înţeleagă (32)

“Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului şi au zis lui Isus: <Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă în preacurvie. Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?> Spuneau lucrul acesta ca să-l ispitească şi să-L poată invinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.” (Ioan 8: 3-6)

Unii spun că ar fi scris: “Je suis…”, alţii “Je ne suis pas…” Toţi, însă, au înţeles că El nu o osândeşte!

Read Full Post »

Cine citeşte să înţeleagă (31)

„Iuda a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme… Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.” (Ioan 18:4, 10)

Isus a zis lui Petru: „Je suis Malhu!”

Read Full Post »

Enigme, secrete, coduri

sursa: http://www.imdb.com/media/rm3761619968/tt2084970?ref_=tt_ov_i

„Jocul codurilor” (2014) aduce în atenţia publicului larg un personaj mai puţin cunoscut: matematicianul şi informaticianul britanic Alan Turing (1912-1954), considerat de unii a fi „un Einstein al matematicii”. Datorită reuşitei în decriptarea Enigmei (codul comunicaţiilor marinei germane), i se atribuie o contribuţie importantă la victoria Forţelor Aliate în Al Doilea Război Mondial, se spune chiar că ar fi scurtat confruntarea cu aproape doi ani. De asemenea, e considerat părintele informaticii moderne (sau unul din ei, că mai sunt şi alţi candidaţi), şi unul din cei mai importanţi 100 de oameni ai secolului XX pentru rolul său în crearea calculatorului modern. Câmpul de interes e mai larg (biologie, chimie), studiile şi lucrările lui sunt considerate în continuare de referinţă. Impresionant, nu?

În engleză titlul filmului e „The Imitation Game” (Jocul Imitării), cum numea protagonistul nostru ceea ce mai târziu a fost cunoscut ca Testul Turing, un experiment în domeniul inteligenţei artificiale, menit să stabilească măsura în care o maşină e capabilă să imite un răspuns şi în general gândirea umană. Graham Moore, scenaristul filmului, explică într-un interviu că actul imitării

Read Full Post »

Prietenii lui Charlie Hebdo

Cu stupoare citesc afirmaţiile unuia din caricaturiştii de la Charles Hebdo, Bernard (Willem) Holtrop . Am scris cu stupoare? Prostii, e exact genul de replici la care mă aşteptam!

Ce spune acest domn e că nu dă doi bani pe susţinătorii care s-au adunat în jurul publicaţiei pe care o reprezintă (el spune că vomită pe ei, se pare că imaginea îi e mai la îndemână). Îl face să râdă această solidaritatea neaşteptată, mai ales amintindu-şi de o manifestaţie din Pakistan, când mulţimea protesta împotriva lor fără a-i cunoaşte de fapt. Apoi, îl face să râdă susţinerea pe care şi-a manifestat-o Papa şi Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Ah, ne-am prins noi deja că oamenii ăştia râd de lucruri pe care noi, sau cei mai mulţi dintre noi, nu le găsim amuzante!

Nu mă apuc să analizez spusele acestea şi să-mi dau cu părerea despre ce fel de persoană se ascunde în spatele lor. Vrea doar să atrag atenţia asupra unui fapt:

Read Full Post »

Je suis…

Am fost tare confuză zilele trecute când m-am trezit că lumea se împarte în cei care sunt Charlie şi cei care declară că nu sunt. Şi pentru că încă nu aflasem de evenimentul care a declanşat un asemenea val şi nici nu ştiam de publicaţia al cărei nume a fost preluat, m-am gândit la Charlie Chaplin şi mi-i imaginam pe jumătate din prietenii mei umblând ca el, purtând joben şi lăsându-şi mustaţă. Fără să caut anume am dat peste un anunţ: mustaţă Charlie Chaplin autoadezivă!

Je suis Charlie

„Je suis Charlie” e mărturia unei solidarităţi aproape fără precedent cu un grup de oameni ce au suferit o nedreptate, fiind victimele unor extremişti care s-au răzbunat în plină zi pentru… hm, aici se complică puţin treaba! Creionul nu e atât de inofensiv, ştim cu toţii, de aceea nu pot scrie că pentru simple caricaturi! Dar

Read Full Post »

Aflu dintr-o carte (3)

Când am ajuns la evenimentul organizat cu ocazia lansării cărţii: „Credinţa care duce la credinţă: firele harului ţesute de Dumnezeu în broderia vieţii”, autoarea Elizabeth Grunick deja vorbea despre fiica ei, născută cu afecţiuni grave la inimă şi vindecată de Dumnezeu. Nu total, dar totuşi supravieţuind  într-un mod miraculos prin rugăciunile fraţilor. În timp ce continua, cu operaţia pe cord deschis la numai 4 ani, complicaţiile ce i-au urmat, ameliorarea şi recuperarea, mijlociri şi ungeri care au adus schimbări vizibile ale stării de sănătate, mă gândeam la întrebarea pe care intenţionam să i-o pun la sfârşit: Ce ar spune unui părinte a cărui copil, în ciuda multor lacrimi şi rugi fierbinţi, nu a beneficiat de vreo minune pentru fiica bolnavă, privind cum aceasta se stinge sub ochii lui? Mă gândeam la atâţia copii cu dizabilităţi şi insuficienţe grave, şi la mame deznădăjduite şi poate că dezamăgite de Dumnezeu.

Read Full Post »