Ce pierzi când nu te oprești?

Cu rezervorul gol: Regăsește pasiunea și bucuria de a conduce, scrisă de Wayne Cordeiro și publicată anul acesta de Editura Succeed Publishing, este o carte care poate fi citită cu mare folos de toți șoferii, dar trebuie să precizăm că titlul nu are în vedere condusul mașinii, ci slujba prin care cineva își asumă un rol de conducere. Adresată în primul rând pastorilor și slujitorilor bisericești, care se pot identifica mai ușor cu experiența autorului, ea conține totuși adevăruri de mare preț, povești pline de învățăminte, meditații și sfaturi practice pentru noi toți. Căci este vorba, în principal, nu despre cum îi conducem pe alții, ci despre cum ne conducem viețile. Adevărul central îl constituie faptul că sufletele noastre conțin rezervoare și pierderea pasiunii este un semn distinct al faptului că ele pot fi goale. Aceasta este o carte despre cum să-ți umpli rezervorul și fără îndoială că este vital să știm cum să facem acest lucru.

Autorul ne prezintă experiența personală dureroasă a epuizării sale profesionale – sau a sindromului burnout, cum a mai fost numit – și călătoria lungă și anevoioasă care i-a marcat procesul de vindecare. Este vorba despre o perioadă de trei ani în care înțelege că trebuie să se oprească, să privească înapoi și să înțeleagă unde a greșit, care îi sunt temerile personale, asumpțiile false și factorii declanșatori ai crizei. Și apoi, alege să pășească pe urmele „cercetașilor vieții” (personaje biblice dar și creștini devotați care au experimentat epuizarea și depresia), să citească semnele de avertizare timpurii și „cadranele bordului” pe care și-l instalează în biroul său (doisprezece la număr, vă las plăcerea să le descoperiți). Contrar așteptărilor, recuperarea nu țintește reluarea ritmului de lucru, ci schimbarea modului de abordare a sarcinilor; și nici anestezierea durerii, ci răscumpărarea ei printr-o experiență ce smerește și îmbogățește în același timp.

„Noi nu uităm că suntem creștini, noi uităm că suntem oameni”, ne spunem autorul. Câteva informații prețioase despre declanșarea crizei de burnout, despre epuizarea rezervei de serotonină și înlocuirea ei cu adrenalină, despre cauzele depresiei și semnele de avertizare timpurii, despre recidivă și prevenirea ei – ne ajută să înțelegem de ce trebuie să avem grijă de organismul nostru și să trăim o viață planificată (una dintre cele patru variante de trăire enumerate de el). Toate acestea sunt împletite cu situații de viață reale, prezentate în imagini vii, cu asocieri neașteptate, în formulări memorabile, cu creativitate și mult umor (acesta mai ales când povestește despre timpul petrecut de el în mânăstire). Textul este împodobit cu citate bine alese, adevărate nestemate asupra cărora vei fi tentat să revii periodic.

„Oricare ar fi situația prin care treci, cineva dintre personajele Bibliei a trecut deja pe acolo înaintea ta”, ne asigură Wayne Cordeido (deschizându-ne ochii asupra experiențelor lui Moise, Ilie, Iov, David, Ieremia, Pavel și chiar Isus), iar textele Scripturii alese pentru a prezenta un adevăr cunoscut dar neglijat ni se înfățișează într-o lumină nouă (Psalmi, dar și unele îndemnuri fără seamăn din epistole, care dovedesc o cunoaștere profundă a naturii umane). Accentul cărții este pe disciplinele pe care trebuie să le cultivi pe parcursul vieții, pentru că ele îți vor oferi ajutor practic (precum geamandurile slab luminate pentru un navigator în noapte) atunci când vei traversa perioade întunecate, de restriște.

Recomandată în mod special pastorilor care au trecut pragul de 20 de ani de slujire (cam în această perioadă se instalează începutul crizei), cartea aduce speranță oricărui credincios care a experimentat prăbușirea sau se plimbă pe marginea prăpastiei. Căci există o cale spre recuperare și există o suferință după voia lui Dumnezeu prin care suntem transformați și experimentăm puterea desăvârșită a harului. Cu toate acestea, „cunoașterea remediului nu-ți va aduce în mod necesar vindecare; diferența este dată de aplicare. Citirea meniului nu te satură; te saturi mâncând” – ne avertizează autorul, iar în fața acestei afirmații nu poți lăsa cartea din mână până nu iei câteva decizii, până nu le notezi, până nu le aduci înaintea lui Dumnezeu.

În Cuvânt înainte, scris de Bob Buford, acesta ne avertizează că lucrarea nu ne va oferi răspunsuri rapide și nici protecția unei veste antiglonț. Dar adevărurile semănate trebuie să crească și la aceasta te ajută cele câteva teme de casă menite să-ți schimbe viața, provocări de a nota în scris lucrurile pe care trebuie să ți le fixezi în minte și asupra cărora să revii periodic. Printre acestea sunt: chemarea primită de la Dumnezeu, imaginea viitorului tău ideal, lucrurile care reprezintă cele cinci procente din ce faci (cele pe care numai tu le poți face) și care sunt cele mai importante pentru tine, activitățile care îți umplu și respectiv cele care îți golesc rezervorul emoțional și alte câteva întrebări menite pentru perioada de autoevaluare.

Revenind la întrebarea din titlul meu: Ce pierzi când nu te oprești? Pierzi din vizor chemarea (căci ajungi să faci tot felul de alte lucruri), pierzi lucrurile de preț care ți-au fost încredințate și oamenii dragi puși de Dumnezeu lângă tine, pierzi bucuria relației cu Dumnezeu, te pierzi pe tine (căci ajungi să te consumi, să te epuizezi și să uiți cine ești și încotro te îndrepți). „Descoperă ce te entuziasmează și te trezește plin de bucurie în fiecare dimineață… Prin valea epuizării, descoperă cine ești”, ne îndeamnă autorul în finalul cărții, referindu-se în mod special la chemarea și planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Și acest lucru nu este întotdeauna o treabă ușoară, dar este vital pentru o viață trăită din belșug, nu-i așa?