Patru ani la rând vacanţele de vară ne-au fost marcate de timpul petrecut în taberele organizate la Vărmaga. N-aş putea scrie îndeajuns despre felul în care locul şi oamenii pe care i-am întâlnit acolo m-au ajutat să mă înalţ atât de sus încât să pot atinge, cu vârful degetului, adesea şi cu palma toată, cerul. Atingere ce face ca acesta să se reverse şi să te umple, iar cei are au trecut pe-acolo l-au purtat, nu în piept ca pe o insignă, ci în suflet!
Şi-n vara aceasta anticipăm aceleaşi bucurii, în acelaşi loc. Dar ca Dumnezeu să fie simţit de cei care vor păşi pe teritoriul ce a fost numit, foarte inspirat, „Casa Harului”, e nevoie de (mai mult…)