Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2015

2015 in blogging

https://danasisoev.wordpress.com/2015/annual-report/

Read Full Post »

(Ne)pregătiţi?

sceneta

Anul acesta am ales să prezentăm la biserică, pentru programul de Crăciun al copiilor, o scenetă în versuri. Am scurtat-o şi adaptat-o pe ici pe colo, am împărţit rolurile, şi am făcut două repetiţii chiar în sala cea mare, pentru a clarifica locul în care va sta şi timpul în care va intra în scenă fiecare. Păream suficient de pregătiţi! Dar nu am prevăzut ce se va întâmpla, şi unele detalii asupra cărora nu am insistat s-au dovedit a fi importante, deloc de neglijat!

Totul a început cu un îngeraş năstruşnic: Debora. Nu avea rol în programul nostru, nu venise la întâlnirile şcolii duminicale. Dar, pentru că a ajuns la biserica în acea seară, împreună cu mama ei, i-am dat un costum de îngeraș și am invitat-o să se alăture grupului de vestitori. Nu am avut timp să clarificăm ce are şi mai ales ce nu are voie să facă. Aşa că a improvizat. Când (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o lume strâmbă

 

IMG_20141227_121302

Ieri am fost la un pas – mai precis la vreo 10 metri, poate chiar mai puţin – de nenorocire. Mergând spre casă, toţi patru, după câteva ore de colindat, am fost martorii unui accident de maşină. Dacă numai cu vreo 5 secunde mai devreme avea loc, ne-am fi trezit cu bucăţi de capotă, faruri şi alte asemenea obiecte plouând peste noi. Am urmărit maşina ce venea învârtindu-se în direcţia noastră (după ce se izbise de o alta), tot felul de materiale rupte aterizând pe trotuarul pe care tocmai l-am părăsit, Ian a strigat copiilor să fugă. Şoferul vinovat iese, luptându-se cu airbag-ul, şi trage o înjurătură la adresa lui Dumnezeu. Nu văzuse roşul semaforului, găsise vinovatul pentru asta!

Mi-am amintit, în dimineaţa aceasta, de un accindent ce a avut loc cu mulţi ani în urmă, vreo 30, la Oraviţa: după întâlnirea de Crăciun la biserică, o bunică îşi conduce spre casă nepoţelul (să fi avut vreo 5 ani), de mână, în timp ce acesta strânge tare punga cu dulciuri (atât de rare atunci!). O maşină intră din plin în băiatul blond cu părul cârlionţat, aşa cum ne imaginăm noi îngeraşii. Moare pe loc, noi rămânem înmărmuriţi. Moare, precum pruncii din micul Betleem, acum două mii de ani. Asocierea aceasta va rămâne în mintea mea pentru totdeauna!

Mi-a apărăt în faţa ochilor, azi, un tablou cu scena în care copiii sunt ucişi de un Irod nebun, imaginea mamelor jelind, scutecele în care îşi îngropau faţa, disperarerea cu care întindeau mâinile spre micuţii pentru care taţii săpau conştiincios o groapă în pământ. Mi-am amintit de copiii familiei Bodnariu (mai mult…)

Read Full Post »

IMG_20151219_144521

Am ascultat zilele astea, mai mult ca oricând, colindele româneşti, atentă la cuvinte şi lăsându-mă cuprinsă când de tristeţea, când de bucuria ce le trezesc. Sau mai degrabă de ambele în acelaşi timp, n-aş putea spune de ce ascultând, şi fredonând, mă podideşte plânsul. Una din preferatele mele e „Ce-aţi văzut păstori”, despre care Ştefan Hruşcă spune că a învăţat-o pe când era copil şi a cântat-o mergând noaptea la colindat (da, probabil că pe vremea în care un astfel de gest era condamnat!).

Fiecare strofă conţine o întrebare adresată păstorilor, cei dintâi vizitatori ai Pruncului, şi răspunsul acestora. Prima, în care ascultătorii află că e vorba de Fiu dumnezeiesc, venit din cer, crează o anumită imagine despre locul, aşternutul şi compania din jurul lui. Dar palatul e peşteră străină, rece, de dobitoace, în contrast puternic cu aşteptările lor (şi ale magilor, care ajung să-l caute în palatul lui Irod).  Aşternut are fân şi paie, iar lângă El stau părinţii. Ultima strofă însă compensează parcă starea umilă a Domnului, a Micului Isus şi Micului Stăpân (cele două cuvinte, mic şi stăpân, puse alături, au o frumuseţe aparte): îngerii din cer veniră şi doiniră (ce cuvânt potrivit!) vesele cântări (contrast?).

Aici sunt versurile (mai mult…)

Read Full Post »

IMG_20151210_164950

Când telefonul avea să anunţe ora 6, eram deja trează. Mă cuprinse neliniştea, creştea în mine, ştiam că mi se întâmplase ceva rău, însă nu-mi puteam aminti ce anume. Nu era pentru prima dată. Teama mă învăluia, mă apăsa, mă strangula. Imaginile au venit înceţoşate, voiam disperat şi în acelaşi timp nu voiam să ştiu ce bolovan se rostogolise peste mine şi mă culcase din nou la pământ. Simţeam povara-i grea, şi piatra rece. Puteam pipăi întunericul, îl strângeam în pumni, mintea găsise amintirea ce năştea monştri. Am închis ochii, scotocind prin sertarul memoriei după ceva luminos. Vreo lanternă? Toate bateriile se dovediseră a fi descărcate! M-am întins după telefon. <Trebuie să mă ridic din pat – mi-am zis -, trebuie!>

…..

Cu Marius, băiatul cu Sindrom Down, îmi e uşor să lucrez. Numărăm, facem liniuţe, recunoaştem litere, obiecte şi fiinţe, colorăm. Îmi place când râde, multe din comentariile mele le găseşte amuzante. Iar eu mă bucur de asta de parcă ar fi nu ştiu ce realizare a mea. Şi-n ziua aceea am reuşit să uit de mine. (mai mult…)

Read Full Post »

Pruncul luminos

11012786_10153713691863771_5569298308768569150_n

Mă tot uit, de la începutul perioadei de Advent, la pictura aceasta ce aparţine unui artist mai puţin cunoscut, Gari Melchers. În „The Nativity”, cei doi părinţi sunt singuri şi copleşiţi de cele întâmplate. Poziţia Mariei, extenuată de efortul naşterii, privirea îngrijorată şi obosită a lui Iosif, aţintită asupra Copilului, răceala locului şi liniştea în care par încremeniţi amândoi, sunt detalii ce surprind acele momente care au precedat venirii păstorilor, ce poartă în suflete melodii îngereşti (parcă aştept să apară, din moment în moment, în pragul uşii rămase deschisă). Dar timpul s-a oprit în loc, doar lumina emanată de Pruncul ce pare treaz creşte şi parcă încălzeşte, atrage privirea şi parcă… Vă las să priviţi singuri şi să meditaţi la ce doi călători ajunşi în Betleem şi la Mântuitorul culcat în iesle! Lumina Lui să strălucească pe feţele voastre, şi să aveţi parte de sărbători frumoase!

Read Full Post »

Când inima e largă

fluier

O serbare altfel, cu invitaţi speciali. Oameni invizibili. Pentru unii. Cât despre noi: oameni cu care se identifică Isus. Oameni prin care ne învaţă, prin care ne binecuvintează. Oameni frumoşi. Pentru cine are ochi să vadă…

doamna

Grupa mare a grădiniţei şi clasa a IV-a a Şcolii Primare „Samuel” din Deva, au pregătit împreună un program mai deosebit pentru serbarea de Crăciun din anul acesta. Şi nu atât prin programul prezentat, cât datorită persoanelor puse pe lista invitaţilor. E vorba de (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: