Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2015

2015 in blogging

https://danasisoev.wordpress.com/2015/annual-report/

Read Full Post »

(Ne)pregătiţi?

sceneta

Anul acesta am ales să prezentăm la biserică, pentru programul de Crăciun al copiilor, o scenetă în versuri. Am scurtat-o şi adaptat-o pe ici pe colo, am împărţit rolurile, şi am făcut două repetiţii chiar în sala cea mare, pentru a clarifica locul în care va sta şi timpul în care va intra în scenă fiecare. Păream suficient de pregătiţi! Dar nu am prevăzut ce se va întâmpla, şi unele detalii asupra cărora nu am insistat s-au dovedit a fi importante, deloc de neglijat!

Totul a început cu un îngeraş năstruşnic: Debora. Nu avea rol în programul nostru, nu venise la întâlnirile şcolii duminicale. Dar, pentru că a ajuns la biserica în acea seară, împreună cu mama ei, i-am dat un costum de îngeraș și am invitat-o să se alăture grupului de vestitori. Nu am avut timp să clarificăm ce are şi mai ales ce nu are voie să facă. Aşa că a improvizat. Când (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o lume strâmbă

 

IMG_20141227_121302

Ieri am fost la un pas – mai precis la vreo 10 metri, poate chiar mai puţin – de nenorocire. Mergând spre casă, toţi patru, după câteva ore de colindat, am fost martorii unui accident de maşină. Dacă numai cu vreo 5 secunde mai devreme avea loc, ne-am fi trezit cu bucăţi de capotă, faruri şi alte asemenea obiecte plouând peste noi. Am urmărit maşina ce venea învârtindu-se în direcţia noastră (după ce se izbise de o alta), tot felul de materiale rupte aterizând pe trotuarul pe care tocmai l-am părăsit, Ian a strigat copiilor să fugă. Şoferul vinovat iese, luptându-se cu airbag-ul, şi trage o înjurătură la adresa lui Dumnezeu. Nu văzuse roşul semaforului, găsise vinovatul pentru asta!

Mi-am amintit, în dimineaţa aceasta, de un accindent ce a avut loc cu mulţi ani în urmă, vreo 30, la Oraviţa: după întâlnirea de Crăciun la biserică, o bunică îşi conduce spre casă nepoţelul (să fi avut vreo 5 ani), de mână, în timp ce acesta strânge tare punga cu dulciuri (atât de rare atunci!). O maşină intră din plin în băiatul blond cu părul cârlionţat, aşa cum ne imaginăm noi îngeraşii. Moare pe loc, noi rămânem înmărmuriţi. Moare, precum pruncii din micul Betleem, acum două mii de ani. Asocierea aceasta va rămâne în mintea mea pentru totdeauna!

Mi-a apărăt în faţa ochilor, azi, un tablou cu scena în care copiii sunt ucişi de un Irod nebun, imaginea mamelor jelind, scutecele în care îşi îngropau faţa, disperarerea cu care întindeau mâinile spre micuţii pentru care taţii săpau conştiincios o groapă în pământ. Mi-am amintit de copiii familiei Bodnariu (mai mult…)

Read Full Post »

IMG_20151219_144521

Am ascultat zilele astea, mai mult ca oricând, colindele româneşti, atentă la cuvinte şi lăsându-mă cuprinsă când de tristeţea, când de bucuria ce le trezesc. Sau mai degrabă de ambele în acelaşi timp, n-aş putea spune de ce ascultând, şi fredonând, mă podideşte plânsul. Una din preferatele mele e „Ce-aţi văzut păstori”, despre care Ştefan Hruşcă spune că a învăţat-o pe când era copil şi a cântat-o mergând noaptea la colindat (da, probabil că pe vremea în care un astfel de gest era condamnat!).

Fiecare strofă conţine o întrebare adresată păstorilor, cei dintâi vizitatori ai Pruncului, şi răspunsul acestora. Prima, în care ascultătorii află că e vorba de Fiu dumnezeiesc, venit din cer, crează o anumită imagine despre locul, aşternutul şi compania din jurul lui. Dar palatul e peşteră străină, rece, de dobitoace, în contrast puternic cu aşteptările lor (şi ale magilor, care ajung să-l caute în palatul lui Irod).  Aşternut are fân şi paie, iar lângă El stau părinţii. Ultima strofă însă compensează parcă starea umilă a Domnului, a Micului Isus şi Micului Stăpân (cele două cuvinte, mic şi stăpân, puse alături, au o frumuseţe aparte): îngerii din cer veniră şi doiniră (ce cuvânt potrivit!) vesele cântări (contrast?).

Aici sunt versurile (mai mult…)

Read Full Post »

IMG_20151210_164950

Când telefonul avea să anunţe ora 6, eram deja trează. Mă cuprinse neliniştea, creştea în mine, ştiam că mi se întâmplase ceva rău, însă nu-mi puteam aminti ce anume. Nu era pentru prima dată. Teama mă învăluia, mă apăsa, mă strangula. Imaginile au venit înceţoşate, voiam disperat şi în acelaşi timp nu voiam să ştiu ce bolovan se rostogolise peste mine şi mă culcase din nou la pământ. Simţeam povara-i grea, şi piatra rece. Puteam pipăi întunericul, îl strângeam în pumni, mintea găsise amintirea ce năştea monştri. Am închis ochii, scotocind prin sertarul memoriei după ceva luminos. Vreo lanternă? Toate bateriile se dovediseră a fi descărcate! M-am întins după telefon. <Trebuie să mă ridic din pat – mi-am zis -, trebuie!>

…..

Cu Marius, băiatul cu Sindrom Down, îmi e uşor să lucrez. Numărăm, facem liniuţe, recunoaştem litere, obiecte şi fiinţe, colorăm. Îmi place când râde, multe din comentariile mele le găseşte amuzante. Iar eu mă bucur de asta de parcă ar fi nu ştiu ce realizare a mea. Şi-n ziua aceea am reuşit să uit de mine. (mai mult…)

Read Full Post »

Pruncul luminos

11012786_10153713691863771_5569298308768569150_n

Mă tot uit, de la începutul perioadei de Advent, la pictura aceasta ce aparţine unui artist mai puţin cunoscut, Gari Melchers. În „The Nativity”, cei doi părinţi sunt singuri şi copleşiţi de cele întâmplate. Poziţia Mariei, extenuată de efortul naşterii, privirea îngrijorată şi obosită a lui Iosif, aţintită asupra Copilului, răceala locului şi liniştea în care par încremeniţi amândoi, sunt detalii ce surprind acele momente care au precedat venirii păstorilor, ce poartă în suflete melodii îngereşti (parcă aştept să apară, din moment în moment, în pragul uşii rămase deschisă). Dar timpul s-a oprit în loc, doar lumina emanată de Pruncul ce pare treaz creşte şi parcă încălzeşte, atrage privirea şi parcă… Vă las să priviţi singuri şi să meditaţi la ce doi călători ajunşi în Betleem şi la Mântuitorul culcat în iesle! Lumina Lui să strălucească pe feţele voastre, şi să aveţi parte de sărbători frumoase!

Read Full Post »

Când inima e largă

fluier

O serbare altfel, cu invitaţi speciali. Oameni invizibili. Pentru unii. Cât despre noi: oameni cu care se identifică Isus. Oameni prin care ne învaţă, prin care ne binecuvintează. Oameni frumoşi. Pentru cine are ochi să vadă…

doamna

Grupa mare a grădiniţei şi clasa a IV-a a Şcolii Primare „Samuel” din Deva, au pregătit împreună un program mai deosebit pentru serbarea de Crăciun din anul acesta. Şi nu atât prin programul prezentat, cât datorită persoanelor puse pe lista invitaţilor. E vorba de (mai mult…)

Read Full Post »

 

inceput

Îmi place să-i întreb pe oameni cum sărbătoresc, în ce fel se pregătesc pentru evenimentele mari şi ce înseamnă pentru ei zilele  de praznic. De Crăciun, unii au tradiţii de familie ce includ detalii privind meniul, decorarea locuinţei, muzica ascultată, locurile şi prietenii vizitaţi cu această ocazie, activităţile caritabile şi bisericeşti în care sunt implicaţi an de an. În ultima vreme primăria, şcoala, biserica şi tot felul de organizaţii, se întrec în a oferi programe, concerte şi ateliere pentru copii, în luna decembrie. Biserica Baptistă „Biruinţa” din Hunedoara a invitat copiii, şi-n acest an, la un program menit a atrage atenţia asupra Darului Perfect primit din cer!

La întâlnirea de sărbătoare ce a avut loc ieri, au participat: echipa teatrului de păpuşi OAC din Alba Iulia (despre care am scris ieri), copiii corului „Cristal” din Deva şi grupul de elevi ai clasei a III-a B de la Şcoala „Matei Corvin”, (mai mult…)

Read Full Post »

Să umbli brambura

buna

„Haihui în Ajun” e titlul piesei pe care echipa teatrului de păpuşi OAC (Organizaţia Creştină în Acţiune) a prezentat-o azi la întâlnirea pregătită pentru copii de toate vârstele (până la 80 de ani, cum spune adesea Yan), ce a avut loc la Biserica Baptistă „Biruinţa”, din Hunedoara. Întrebat într-o zi ce înseamnă haihui, Traian Opruta, liderul grupului, a răspuns: brambura. Aşa, ca să fie clar pentru toată lumea!

În povestea noastră e vorba despre un băieţel care nu merge chiar haihui: caută un brad în piaţă, trece pe la bunici şi ajută la curăţatul zăpezii şi la prinsul porcului, merge la repetiţia de colinde unde îl aşteaptă domnul profesor de muzică. Şi profită de întâlnirea cu oamenii pentru a afla semnificaţia sărbătorii Crăciunului, cine este Isus, de ce a venit în lumea noastră, cum poate El schimba vieţile.

IMG_20151222_120822

Pentru cei care doresc să vadă despre ce este vorba, am găsit aici o înregistrare. O poveste originală, plină de umor, cu un mesaj clar, cuprinzând adevărurile de bază pe care e construită credinţa creştină, prezentată într-o formă creativă şi interesantă pentru ochişori micuţi. Păpuşile sunt frumoase şi haioase în acelaşi timp, muzica foarte bine aleasă şi imaginile de fundal superbe!

Să umbli haihui, sau brambura, cum doriţi, în Ajun, nu-i bine, dar nici rău. Dacă ai o inimă deschisă şi dornică a înţelege cine este Isus şi care e rostul venirii Sale în lume, precum Alex din povestea noastră, vei ajunge la Betleem. Şi de acolo nu pleci același!

IMG_20151222_125030

Read Full Post »

Şi Maria a zâmbit

Scriam acum trei ani, şi e ceea ce aveam nevoie să îmi amintesc astăzi. Poate ajută şi pe altcineva!

Dana SisoEva

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care…

Vezi articolul original 694 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: