2013 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 16,000 times in 2013. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Read Full Post »

Grinch la Awana?

Awana e o organizaţie evanghelică internaţională fondată în 1950 în America, cu scopul de a veni în ajutorul bisericilor şi al părinţilor în efortul de prezentare a lui Cristos. În prezent ea cuprinde mai bine de 10 000 de cluburi de copii din peste 150 de ţări (astea-s cele mai mari cifre pe care le-am găsit, şi bănuiesc că ultimele date). Numele îi este derivat de la primele litere ale expresiei din 2 Timotei 2:15 în engleză: „Approved Workmen Are Not Ashamed” (în română: „lucrătorilor încercaţi nu le este ruşine”). În traducerea Cornilescu, versetul sună aşa:

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

În România, programul a fost prezentat în 1991, când

Read Full Post »

Să-i ascultăm şi pe cei mici

A fost, la început, mai mult o joacă de-a jurnalista, dar vă spun drept că nu mă mai pot opri: trebuie să scriu câte ceva despre evenimentele la care particip! Fac poze, iau notiţe, descifrez mâzgălelile şi apoi selectez ceea ce cred eu că ar merita menţionat. Nu întotdeauna e interesant şi pentru alţii, nu întotdeauna apreciez cum ar trebui, nu întotdeauna! Dar… seara asta iar mi-am notat una-alta!

Invitată insistent de o prietenă bună, Anuţa Barbu, la serbarea Grădiniţei “Samuel” şi a Şcolii Primare (tot) “Samuel” – ambele instituţii fiind particulare şi fondate de Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime” din Deva -, am decis că merită să vizitez oraşul vecin. Am luat copiii şi pe Alina, prietena mea

Read Full Post »

Aveţi loc?

Acum câţiva ani am pregătit, cu copiii bisericii din Anina, o scenetă de Crăciun. Pentru că spaţiul din faţa anvonului era prea mic dar şi pentru un impact mai mare asupra audienţei, am decis ca Maria şi Iosif să vină încet din spate, prin intrarea principală. Înaintând de la ultimul rând spre o uşă laterală situată aproape de baptister, ei trebuiau să sugereze căutarea unui loc de poposire. Gazda cea bună era în spatele uşii din faţă, dar până acolo le-am propus să întrebe, în dreapta şi în stânga: „Aveţi loc?”

Băiatul ce juca rolul lui Iosif, nu prea convins că e o idee bună, îmi spune: „Şi dacă cineva îmi răspunde cu da?” Nu credeam că avea de ce se teme. Eram sigură că oamenii,

Read Full Post »

Colindător

Cu ajutorul unor figurile, copiii mei spun aseară povestea Crăciunului. Ţinând în mână un îngeraş, Dora vesteşte Mariei despre cele ce se vor întâmpla, amintind de profeţi şi făcând risipă de amănunte privind identitatea fiinţelor cereşti. Când îşi dă seama că a vorbit prea mult, se opreşte brusc şi, pentru că nu găseşte o încheiere, spune: „Atât! Punct!” Dă să plece dar îşi aminteşte că Maria nu a apucat să zică nimic, aşa că se întoarce spre ea, adresându-i-se din nou: „Aveţi întrebări?” Puţin confuză – ce să mai întrebe? – Maria răspunde, prin vocea lui Natan: „Aaa… nu! Vreţi o prăjitură?”

Luca ne spune că îngerul Gavril, cel care a vorbit Mariei despre planul divin, aştepta un răspuns de la ea. Fecioara nu cere timp de gândire, ci rosteşte, în umilinţă, cum nu se putea mai potrivit: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale”.

Şi mă gândesc că, de fiecare dată când

Read Full Post »

Cântec (din)spre cer

Nu e uşor să conduci un cor de copii. Asta şi pentru că, oricât de flexibil ai fi cu limita de vârstă, tot vei pierde, anual, pe unii din cei mai buni participanţi. Buni pentru că ai contribuit la formarea lor pe parcursul câtorva ani. Nu prea mulţi ani, pentru că… ştiţi ce repede cresc copiii? Bănuiesc că da!

Corul de copii al Bisericii „Maranata” din Hunedoara e format din fetiţe şi băieţi cu vârstele cuprinse între 8 şi 14 ani (elevi în clasele a 2-a – a 8-a) şi a fost înfiinţat – după cum mi s-a spus – acum 10 ani. Trebuie să vă scriu că niciunul din participanţii din acel prim an nu mai face parte din corul de azi…. dar cred că v-aţi prins deja! Înfiinţat de

Read Full Post »

Îngeraşii corului „Cristal”

Corul „Cristal” din Deva e format din 45 de copii cu vârstele cuprinse între 5 şi 14 ani.  Dacă i-aţi mai văzut împreună şi i-aţi auzit cântând, cred că v-aţi gândit că doar hainele albe, aripioarele şi un cerculeţ argintiu deasupra capului le lipseşte pentru a arăta ca nişte îngeraşi. Nu, nu adevăraţi, ci aşa cum ne-am obişnuit să ni-i imaginăm atunci când citim istoria Crăciunului înaintea unor copilaşi numai ochi şi urechi. Ei bine, azi chiar aşa au apărut în faţa noastră, pe fundalul unor perdele albe şi albastre, cu norişori de carton lipiţi în partea de sus.

Evenimentul a avut loc la Biserica Penticostală „Muntele Sionului”, grupul de micuţi conduşi de Andreea Lupu fiind invitat a susţine un program de Crăciun pentru copii. Istoria naşterii Mântuitorului a fost spusă de îngeraşi care făceau repetiţii pentru marele eveniment,

Read Full Post »

Căci un copil…

Nu puteam lipsi de la evenimentul organizat joi la Casa de Cultură, Dora cântă în orchestra Şcolii de Muzică din Hunedoara. Dar nu a fost doar bucuria de a-mi vedea fiica pe scenă, cântând la vioară. Frumuseţea oamenilor şi a atmosferei create mi-a pătruns în suflet şi mi-a încălzit inima, aceste gesturi vin parcă să compenseze răutatea şi mârlănia şi hidoşenia unora ce vor să ne reprezinte neamul. Stau, de ceva vreme, cu capul în nisip, dar poziţia asta nu e deloc comodă, ştiaţi?

Revenind la „Concertul de colinde”: fragmente din clasici, interpretate (la pian, vioară şi violoncel) de copii între 10 şi 14 ani, ne-au înălţat

Read Full Post »

Bum!

Ne pregătim să vizionăm „Singur acasă”, iar în timp ce aşezăm pernele şi farfuria cu prăjiturele, povestim scenele cele mai amuzante de care ne-am amintit din filmul pe care îl mai văzuserăm şi anul trecut, tot prin decembrie. Unele, deşi au haz, ne fac să ezităm atunci când durerea, care trebuie să fi fost asociată cu întâmplarea nefericită, ne pune la încercare puterea de empatie. Dar… râdem, e doar un film!

Ce îmi vine mie în minte e situaţia în care, dorind să se spele pe mâini, Marv atinge mânerele robinetului şi e electrocutat preţ de câteva secunde bune. Imit vaietele şi tremurul lui, spre amuzamentul tuturor. De fiecare dată când urmăream secvenţe asemănătoare, mă întrebam cum e senzaţia asta şi dacă într-adevăr părul se ridică aşa, ca-n filme. Sau ca în desenele animate.

Aşezaţi pe canapea, avem în faţă bradul împodobit cu câteva zile în urmă de copii. Pentru că nu aprinseserăm luminile instalaţiei de pom, m-am ridicat şi am pus mâna pe cablu, pipăind apoi locul în care aveam să bag ştecărul în priză. Am găsit cu greu, dar când totul părea rezolvat… nici un beculeţ nu luminează! Scot cablul, îl bag din nou, dar nimic nu se întâmplă. Încerc să schimb setarea privind ordinea de aprindere a luminilor, şi pe când răsucesc dispozitivul cu pricina, o bubuitură şi o flăcără îmi opreşte firul gândurilor şi ai mei rămân înmărmuriţi, cu privirea aţintită asupra mea.

Îmi privesc cu mirare palma, e neagră. De durut însă nu mă doare nimic, stau nemişcată pentru a înţelege dacă simt ceva. După felul în care sunt privită, mă gândesc că pe faţa mea a rămas întipărită sperietura, încerc să spun ceva pentru a o alunga şi din ochii ce nu se putea desprinde de mine. Abia mai târziu m-au lămurit de ce mă fixaseră aproape fără să clipească: aveam părul ridicat, aşa ca-n filme! Sau ca în desenele animate!

Read Full Post »

Cine citeşte să înţeleagă (16)

Pe când Iov, chinuit de tăcerea lui Dumnezeu, bătea la poarta Cerului, prietenii lui îl învăţau ce trebuie să facă pentru a ajunge pe lista cu adulţi cuminţi a lui Moş Crăciun. Probabil că era în preajma sărbătorilor de iarnă!

Read Full Post »