Cum citeşti în ea?

Cu ceva timp în urmă, textul pentru studiul de la programul de duminică dimineaţă a fost citit de mai mulţi doritori a o face cu voce tare. Dar ce bine că eram familiară cu versetele de mai jos şi am ştiut cum scrie acolo, în Scripturi, că altfel m-ar fi pus pe gânduri cele ce am auzit. Iată textele, aşa cum au fost ele rostite de câţiva fraţi mai îndrăzneţi, dar neatenţi:

– „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate cu porumbeii.”(Matei 10:16)

– „Căci vrednic este lucrătorul de haina lui.” (Matei 10: 10)

– „Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă, nici brâiele voastre.” (Matei 10: 9)

Îmi vine să caut explicaţii pentru greşelile de citire făcute, cum de un cuvânt a fost înlocuit cu altul şi de ce. De exemplu: nu e de mirare ca acest „nici”, citit deja de trei ori şi prezent în versetul următor de patru ori, să ia locul prepoziţiei „în” situată înainte de următorului substantiv. Şi cel care a citit „haină”, în loc de „hrană”,

Read Full Post »

Tristeţe

O tristeţe îşi făcuse sălaş, de ceva vreme, în sufletul meu, se instalase ca la ea acasă. Nu ştiu pe unde a intrat, poate printr-un gest al cuiva, poate printr-o amintire, poate a adus-o dorul, musafirul acesta alungat care nu renunţă să tot vină. Poate a intrat prin nări,  odată cu ceaţa de-afară. Da, voi da vina pe ceaţă şi de data asta!

N-am vrut să privesc în suflet, dar o lacrimă ce a luat-o la vale pe obraz m-a obligat să-i recunosc prezenţa, curgea din preaplinul născut din durere. Poate că dacă plâng am s-o înec în lacrimi şi va ieşi o dată cu ele, s-a mai întâmplat înainte. Tu stai şi colectează-mi-le, pune-le în burduful Tău şi închide-l, să nu mai poată ieşi de acolo. Poate că dacă alerg,

Read Full Post »

Tuneluri, nu ferestre

Misha şi Olga Trubcik vin să ne viziteze, aflând de naşterea copilului nostru. Cunosc apartamentul în care locuim, acea garsonieră incredibil de strâmtă, aparţinând unei femei din biserică ce pentru un preţ foarte mic îl închiriase mai multor cunoscuţi, de-a lungul vremii. Le dăm două scaune pe care le înghesuim la intrarea în cameră, în faţa paravanului, noi ne aşezăm pe pat. Ne e destul de incomod pentru că suntem aşezaţi toţi în aceeaşi linie şi trebuie să ne întoarcem pentru a-i vedea, şezând în genunchi, e cam greu să găseşti un loc cât de cât confortabil în care să te aşezi când ai musafiri.

Ştiind că familia Trubcik locuieşte în condiţii mai grele decât noi, mă simt parcă judecată pentru nemulţumirea mea şi forţată să văd partea plină a paharului.  Încet însă discuţia alunecă spre neajunsuri, şi ne întreabă atunci, neaşteptat, dacă avem vreo posibilitate ca în viitor să ne cumpărăm o locuinţă. Îmi amintesc, imediat, vorba celui care zisese: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer..”, dar nu îndrăznesc să mă exprim precum necredinciosul şi nefericitul om

Read Full Post »

Știrbul

Ne-am uitat aseară la pozele făcute imediat după nașterea lui Natan. Uimit de felul în care arăta, la un moment dat exclamă consternat: ”Eram știrb!”

Read Full Post »

Din nou la Summitul global de conducere (2)

Dacă ieri am privit oarecum cu detaşare la ce se întâmplă, notând doar ideile valoroase, ca un bun baptist, azi la Summit am plâns, pe furiş. Bănuiesc că era voie, nu m-am ascuns de teama organizatorilor, deşi nu menţionaseră acest lucru atunci când făcuseră referire la râs, aplaudat, ridicat mâinile şi alte manifestări de genul acesta. Am plâns, căci dincolo de lacrimile lui Bill Hybels nu se putea să nu vezi lacrimile lui Dumnezeu care ţi se adresează personal şi aşteaptă să iei o hotărâre, concretă şi imediată. Era vocea pe care o cunosc foarte bine, aţi auzit şi voi chemarea Lui?

Am ascultat mesajele unor femei puternice, Carlyn Fiorina şi Condoleza Rice, cel puţin aceasta din urmă nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare. Pentru prima dată l-am auzit şi văzut pe inconfundabilul John Ortberg, mesajul său uimindu-mă din nou (căci citisem mai multe cărţi de-ale lui) prin creativitate, claritate, umor, profunzime, ilustraţiile şi exemplele aduse. Am fost provocaţi să ne minunăm de Isus, şi pe parcursul prezentării sale aveam s-o facem conduşi fiind a vedea impactul pe care Cristos l-a avut peste veacuri. Provocarea de la final am să v-o scriu şi vouă, încă îmi răsună în urechi

Read Full Post »

Pentru o anumită vină

Îmi aud numele strigat: „Sisoeva!” Sar din pat buimăcită, încerc să-mi aduc aminte unde sunt şi ce trebuie să fac. Vocea puternică îmi aminteşte de „tovarăşa” pedagog din internatul Liceului Sanitar unde am locuit mai bine de doi ani. Când îţi striga numele pe coridoarele largi şi înalte ale clădirii, nu era de bine: ori ai făcut ceva pentru care te cheama să dai socoteală, ori îţi venise rândul şi erai de serviciu la bucătărie. Şi mă mir că nu mi se spune Liubimirescu, trăiesc o senzaţie de deja-vu şi inima începe să-mi bată nebuneşte, nu ştiu de ce anume mă tem şi nu-mi amintesc ce făcusem greşit. Într-un târziu, încet-încet, reuşesc să străpung cu privirea întunericul din încăpere: sunt şapte paturi iar celelalte femei dorm, sau doar se fac. Răsunetul paşilor de pe hol, scârţâitul uşilor şi trosnetul lor grăbeşte ivirea amintirii ce stă pitită undeva, parcă şi ea speriată de vocea ce mă chemase. Îmi amintesc, deci, despre ce e vorba:

Read Full Post »

Din nou la Summitul global de conducere (1)

Poate că doar m-am obişnuit cu asemenea întâlniri şi de-aia n-am mai fost atât de impresionată ca-n alţi ani, poate că l-am auzit de prea multe ori pe Bill Hybels care se cam repetă în ceea ce spune, sau poate că într-adevăr sesiunile nu au mai fost atât de bine pregătite. Sau eu nu am avut inima pregătită? Mă duc şi mâine şi vă spun dup-aia, poate că azi am fost prea obosită!

Și totuși sunt câteva lucruri extraordinare pe care le-am învăţat, unele răspunzând exact frământărilor mele de acum. Ne-au fost predate lecţii importante cu ajutorul unor imaginii vii din călătorii prin ger şi vânt la Polul Sud (ştiu, voi nu aveţi nostalgii după aşa ţinuturi cum am eu), am învăţat despre „marşul de 20 de mile”,

Read Full Post »

(Ne)mulţumitori

Octombrie 2002 – era perioada în care plângeam foarte mult. Ne mutasem de câteva zile într-o garsonieră la ultimul etaj al unui bloc cu cinci nivele, creşterea preţului chiriei apartamentului, tot cu o singură cameră, în care am locuit în primii doi ani în Yakutsk forţându-ne să lasăm în urmă cartierul şi locuinţa cu care ne obişnuiserăm. Ca una care crescusem într-o casă mare, cu etaj, m-am uitat cu spaimă la spaţiul incredibil de mic unde aveam să-mi înghesui lucrurile şi să petrec zilele lungi de iarnă ce se apropiau cu repeziciune. Uşa dublă care se deschidea cu greu şi numai dacă vecinul o ţinea pe a lui închisă; coridorul strâmt în care era aşezat frigiderul, aproape de intrare; încăperea mică de duş, fără uşă, până la care nu urca niciodată apa caldă; bucătăria îngustă în care era aşezată singura chiuvetă din apartament; camera prea întunecată atât datorită aglomeraţiei de corpuri de mobilier, tapetului închis la culoare, cât şi candelabrului ce împiedica lumina să se răsfrângă în toată încăperea – astea sunt lucrurile care-ţi săreau în ochi la prima vedere. Să mai adaug şi că

Read Full Post »

Înainte de-a fi fost

În cartea de meditaţii zilnice pentru copii citim că toţi suntem creaţi de Dumnezeu. Îi cer lui Natan să-mi spună ce înseamnă asta şi cum l-a creat Dumnezeu pe el. Constat că înţelege foarte bine că ne-a fost dăruit nouă, părinţilor, de Creator, şi aşezat în locul în care avea să crească până va fi suficient de mare ca să poată trăi în afara trupului mamei. Îl întreb, pentru a corecta o eventuală înţelegere greşită, unde era el înainte de asta. Îmi spune:

– Cum unde? În gândul lui Dumnezeu!

Read Full Post »

Răbdător

Natan a primit la ora de religie o carte de meditații zilnice, pe a cărei spații punctate va trebui să scrie în fiecare seară. Ieri trebuia să notăm câteva lucruri despre Dumnezeu, așa că mi-am pregătit creionul pentru a scrie ceea ce îmi dictează fiul meu. Primul punct se referea la faptul că Dumnezeu nu păcătuiește și nu va greși niciodată. Apoi, mi-a spus că El e răbdător. Îl întreb ce înțelege prin asta și îl las să-mi explice. Îmi zice că Dumnezeu așteaptă să facem fapte bune, nu strigă pe noi precum fac participanții dar și spectatorii la jocul de fotbal, când zic: ”Hai, dă mai repede golul!”

Read Full Post »