Let it snow

Multă vreme am crezut că plânsul meu are legătură cu cel al copacilor trişti şi goi, pe care-i priveam de la geamul casei. Biciuiţi de ploi, pălmuiţi de vânt, scuturaţi de viaţă, rămâneau în cele din urmă înlemniţi în jalea lor, care era şi jalea mea, sau eu plângeam de altceva? Nici acuma nu ştiu!

Dar se întâmpla de fiecare dată: geamătul lor ajungea până la urmă sus, sus de tot. Şi atunci se producea minunea: El îl strângea în palmele-i mari, îl aduna de prin toate părţile în care apucase a se împrăștia. Scutura uşor mâinile care închideau o suferinţă ce nu avea voie să se risipească, apoi depărtându-le, încet, sufla în ele. Fulgi albi se împrăştiau în toate părţile, adunându-se apoi și dansând în ritmul melodiei pe care începea El să o fredoneze – sau să o fluiere? – tot mai tare, până ajungea jos, jos de tot, la pomii goi, ce acum îşi primeau hainele de sărbătoare. Şi atunci ei prindeau viaţă, se întindeau, se scuturau de înlemnirea lor, şi se scuturau… de râs, de râsul Lui şi al lor. Sunetul cântului Său cobora, gata să-i inunde, şi copacii începeau să danseze, şi să cânte, sau poate să fluiere?

Mă uit cum ninge, El cântă din nou? Prin geamul închis nu se aude, văd doar dansul vesel în care au fost prinşi copaci şi fulgi laolaltă. Mă uit pe geam şi plâng, numai la mine încă plouă şi-i ceaţă, când va ninge şi-n sufletul meu?

Read Full Post »

Şi Maria a zâmbit

Îi întreb pe copii ieri, la şcoala duminicală, de ce cred ei că Dumnezeu a îngăduit ca Isus să se nască în condiţii atât de umile. Nu prea ezită înainte de a-mi răspunde: pentru ca nimeni să nu se simtă umilit de sărăcia lui, pentru a nu crea distranţă între El şi cei mai nevoiaşi. Să sufere Maria condiţii atât de grele pentru ca alţii să nu se simtă dispreţuiţi, ea, cea binecuvântată între femei?

Francine Rivers îi face un portret de femeie puternică, şi probabil că a fost, nu oricine ar fi fost potrivit pentru o asemenea chemare, sufletul ei avea să fie „străpuns de o sabie”, după cum se exprimă Simeon. Dar cred că suferinţa i-a adus şi ei lacrimi în ochi, deşi amănuntele privind greutăţile prin care a trecut lipsesc, iar relatarea din Luca pare a fi scrisă după spusele ei. Totuşi, altele sunt lucrurile pe care le păsta Maria în inima ei şi la care se gândea,

Read Full Post »

Am fost la orfelinat şi aţi venit la Mine cu iepuraşi de ciocolată

Când s-a trezit, i-a şi răsărit în minte gândul că e o zi de sărbătoare şi că ar trebui să prăznuiască, la fel ca alţi copii, cu familia lui. Cineva din personalul orfelinatului intră în cameră şi-l salută cu „Cristos a înviat!” Nu răspunde, stă cu ochii pierduţi undeva în depărtare. „O fi înviat, – se gândeşte – dar unde e acum? O fi aproape de unii, poate că lor într-adevăr le vorbeşte, dar nu mie. Parcă nu am încercat, parcă nu m-am rugat… nu e, sau nu m-a băgat în seamă. O fi înviat, nu ştiu!” Şi nu a mai vrut să se gândească la asta, refuza orice gând referitor la El ce-i apărea în minte ori de câte ori cineva îl saluta din nou cu „Cristos a înviat!”

…………..

În timp ce cei mai mulţi dintre credincioşii veniţi de la biserică îşi savurau desertul sau îşi făceau siesta aşezaţi într-un loc confortabil, un grup de tineri

Read Full Post »