Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Craciun’

Nu demult am rămas trei zile singură acasă, nu dintr-o greșeală și deloc întâmplător. În prima zi, inspirată de o parodie a filmului Singur acasă, în care mama este uitată la plecarea în concediu, am vrut să fac pentru ai mei o înregistrare în care sar în pat, ținând cu ambele mâini cu o pungă mare plină de popcorn, care se împrăștie peste tot în jur, cum mănânc multe dulciuri cu ochii lipiți de ecran și alte secvențe de felul acesta… dar m-am răzgândit. În privința filmării, nu a gesturilor de celebrare a libertății pe care o simte o mamă… dar despre asta nu am să vă povestesc!

În spiritul aceluiași film, mi-am făcut în minte câteva planuri pentru cazul în care cineva ar încerca să intre în casă prin terasă, balcon sau intrarea principală. Am făcut inventarul: am lipici și cuie, o cutie cu piese lego la care renunțase fiul meu, dar pe care nu am ajuns să le scot din casă, și mai multe globuri pentru pomul de Crăciun. Ceva ustensile de bucătărie deosebit de utile… dar nu am să insist nici asupra lucrurilor imaginate de mine pentru cazul în care cineva ar fi decis că are ce să fure din casa noastră.

Dacă e să ne gândim la Kevin, copilul uitat de părinți din filmul Singur acasă (1990), trebuie să spunem că el are parte nu doar de distracție (apropo, îmi pare rău că nu pot încerca scena cu sania pe scări, aici nu ninge niciodată), ci și de un moment de reflecție asupra celor spuse și gândite anterior, și de o reconsiderare a valorilor, așa cum reiese din discuția purtată cu bătrânul său vecin chiar în biserică, sau cu angajatul care-l ajută pe adevăratul Moș Crăciun. Dar în acest articol nu vreau să vă atrag atenția asupra lui Kevin. Ci asupra unui alt copil: unul rătăcit, tot în preajma Crăciunului, în lagărul de la Poarta Albă, pe la începutul anilor ’50.

M-am bucurat că am rămas singură nu pentru că aveam nevoie de aventură și adrenalină (oare ce mamă se plictisește cu doi copii la vârsta adolescenței?), ci de liniștea în care să-L aud pe Cel Bătrân, dar nu îmbătrânit. Nu țin minte cum am ajuns să mă uit, după ce îmi epuizasem lista cu lucrurile pe care îmi propusesem să le fac în primele două zile, la filmul lui Nicolae Mărgineanu, Poarta Albă, lansat în 2014 chiar de ziua mea (potrivirea aceasta nu a fost planificată de nimeni, dar ea nu este, totuși, întâmplătoare). Nu apucasem să-l văd (mai mult…)

Read Full Post »

Natan avea vreo 2-3 ani când Dora a ales să-i explice că nu există Moş Crăciun. Noi nu le-am vorbit prea mult despre asta, le-am spus doar că unii oameni se îmbracă în costumul roşu pentru a face bucurie celor mai micuţi, ceea ce mai ştiau era de la alţi copii şi de la televizor. Când indignat de cele dezvăluite, Natan îi spuse: „Dora, tu eşti mică şi nu ştii, cum să nu crezi în Moş Crăciun, nici în Domnul Isus nu crezi?”, am înţeles că a venit timpul să lămurim lucrurile.

Şi totuşi, sunt mulţi adulţi care cred în Moş Crăciun – deşi îl numesc altfel – şi aşteaptă să le îndeplinească dorinţele odată ce au fost exprimate, şi se bosumflă dacă nu se întâmplă aşa cum vor ei. Sunt adulţi care (mai mult…)

Read Full Post »

După ce mâncasem dude acum vrei trei veri, le-am povestit copiilor mei despre Zacheu, adăugând amănunte despre înfăţişarea sa şi agitaţia dinainte de urcarea în pomul ce avea să rezolve problema creată de statură, dar urma să creeze alte probleme: suspiciunea celor din jur privitoare la intenţiile lui. La sfârșit,  după ce am râs copios de stângăciile vameșului, Natan mă întreabă: „Mai trăieşte Zacheu?” Am vrut să aflu de ce e curios,  la care mi-a răspuns: „Eu cred că ştiu care e!” Nu, nu era vorba de un bătrân care arăta de vreo 2000 de ani, ci de un frate mai scund din biserică.

Se întâmplă ca unii oameni să semene foarte mult cu personaje despre care am citit, şi chiar cu femei sau bărbaţi despre care afăm în Scripturi. În apropierea Crăciunului, o tot întâlnesc pe Marta care nu întotdeauna poartă baticul legat la spate, aşa cum apărea în desenele din Biblia pentru copii. Şi nu pare a avea 2000 de ani, şi nici nu răspunde la numele Marta, dar totuși seamăna atât de bine  în unele privințe.

Dar nu e vorba de slujirea ei, şi Isus nu vrea să îi sugereze că ar trebui să lase la o parte pregătirile pentru masă, că ar fi ceva rău în asta (din păcate pentru mine). Ceea ce Isus condamnă la sora Mariei, unde poposise împreună cu ucenicii Săi, pare a fi agitaţia, felul ei de a se lăsa covârşită de treburi. Citându-l pe Augustin, N. Steinhardt notează: „Marta se îngrijorează şi se străduieşte, iar Maria benchetuieşte.” Dar noi cu toţii suntem chemaţi la ospăţ, la a sărbători, la a ne veseli. Oare să fie asta prea puţin important?

Azi la grupul mozaic, grup format din tineri cu dizabilităţi mentale, am întrebat pe cineva ce ar vrea să ceară de la Dumnezeu în mod special cu ocazia Crăciunului ce se apropie. Nu ştiu de ce a răspuns aşa, dar mi-a spus: „Pace!” Ne-am rugat pentru ea, mă rog şi pentru mine: am nevoie de pace, mai ales de sărbători!

Read Full Post »

Mă întreabă azi Natan, dimineaţa devreme, ce cadou îmi doresc de Crăciun. M-a luat prin surprindere, nu mă gândisem la aşa ceva, de fapt chiar nu aștept nimic (o fi bine, o fi rău?). Și pentru că nu am putut dormi noaptea datorită durerilor de cap, și pentru că sunt răcită cobză, am spus: „Sănătate”! Se gândeşte puţin, după care îmi răspunde: „Ştiu, vrei medicamente”!

Am râs, dar oare nu adesea cerem şi noi de la Dumnezeu ­„medicamente” în loc să ne rugăm pentru sănătate? Oare nu cerem tot felul de lucruri despre care credem că ne-ar schimba starea de spirit, în loc să cerem bucurie? Oare nu ne rugăm pentru rezolvarea problemelor de tot felul, în loc să ne rugăm pentru pace? Mă uimesc uneori rugăciunile în care copiii, dar şi adulţii, ştiu să-i dea sfaturi lui Dumnezeu cu privire la ce ar trebui făcut! Mă uimeşte şi Dumnezeu atunci când răspunde rugăciunilor noastre oferind mult mai mult decât am ştiu cere, oferind ceea ce are preţ în locul gunoaielor pe care noi le-am considerat necesare.

Lucruri puteţi cere de la Moş Crăciun, cineva poate că va îmbrăca, ocazional, costumul roşu şi va veni cu sacul, sau punguţa, sau îmbăţişarea de care aveţi nevoie. Cât despre sănătate, Natan îmi explică: „Moşul nu cred că are aşa ceva, umbla prin multe ţări, inclusiv în cele în care e foarte frig, cred că şi el se îmbolnăveşte”.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat: