Posted in Necategorisite on octombrie 15, 2014| Leave a Comment »
(ultima parte)
Ne-am oprit să schimbăm roata. M-a luat frigul, hainele de pe mine erau ude, câtă vreme am mers nici nu am simţit asta. Aşa că am scos geaca groasă, pe care o îmbrac atunci când merg la schi. Şi căciula. Mai aveam haine uscate, dar efortul de a mă schimba îmi părea prea mare. Nu am putut fi de ajutor în vreun fel la maşină. Îmi pare rău că nu am pus, totuşi, mână pe ceva!
La Urgenţe
Când unul din băieţi a terminat treaba, a plecat puţin mai departe şi (mai mult…)
Posted in Necategorisite on octombrie 13, 2014| Leave a Comment »
(continuare)
Triunghiul roşu
Şi atunci s-a întâmplat minunea: am dat de un stâlp de marcaj ce indica mai multe direcţii. Probabil că pe lumină l-am fi zărit mai devreme. Una din ele: Pietrele, ½ oră. Triunghi roşu. Am fi luat-o la fugă prin pădure, dar nu prea vedeam mare lucru pe unde păşeam. Unul din noi mergea înainte cu lanterna, găsea triunghiul, şi ne chema. Am început să ne împiedicăm, dar nimeni nu şi-a pierdut simţul umorului şi… mda, poate că de oboseală râdeam!
Când am zărit luminile cabanei Pietrele, era cât p-aci să o luăm în linie dreaptă în direcţia lor, precum Bilbo şi tovarăşii lui în pădurea Mirkwood. Am rămas însă pe traseu, urmărind în continuare indicatorul roşu! Şi am ajuns (mai mult…)
Posted in Necategorisite on octombrie 12, 2014| Leave a Comment »
Ieri mi-am dat examenul de ghid touristic în Parcul Naţional Retezat: am luat cu mine patru tineri, dornici să meargă pe un traseu montan – şi care nu mai fuseseră niciodată într-o drumeţie de felul acesta -, le-am spus că îi voi duce pe vârful Retezat. Nu au ajuns să îl vadă. În schimb… dar hai să vă povestesc!
Semnul galben de pe hartă
Am avut hartă, am deschis-o de mai multe ori, am luat decizia privitoare la traseu. Am plecat de la Pietrele la 11:30. Târziu, foarte târziu, mai ales într-o zi de toamnă. Drumul părea prea lung. Peisajul nu semăna cu ce ştiam eu. Dar ne-am ţinut de semnul galben. Abia când am ajuns în Poiana Pelegii ne-am lămurit: da, era vorba de un semn galben, dar nu de triunghiul pe care l-am urmat noi. Harta indica banda galbenă!
Nu ne-am necăjit prea tare! Am plecat spre vârf, şi am ajuns chiar pe cel mai înalt din zonă: Peleaga! Pe la 4. Păi pentru că ne-am mai învârtit după ceva indicatoare pe care nu le-am găsit din prima, am mai făcut poze, am mai mâncat afine… O singură problemă, deci: timpul! Traseul acesta era mai lung decât cel ales de mine pentru ei, cel care ar fi dus pe vârful Retezat. Făceam noi socotelile că se întunecă pe la 7! Şi estimam că până la Pietrele e nevoie de minim 3 ore. Şi apoi de încă una sau una şi jumătate până la Cârnic, unde lăsaserăm maşina. Şi ar fi bine să nu ne prindă noaptea în pădure. Şi nu aveam lanterne! Păi le-am lăsat acasă, de-aia!
Şi albastru-i bun
Era aproape de ora 7. Estimam că nu mai avem mult. Pe lângă triunghiul galben a mai apărut unul albastru. Erau ambele desenate pe aceiaşi copaci. Apoi, nu ştiu cum, cel galben a dispărut. Am uitat de el. L-am urmat pe cel albastru. Îl mai văzuserăm pe lângă Pietrele, şi eram siguri că merge în aceeaşi direcţie. Hm, eram siguri…
Am coborât după el la râu. Până când ne-a fost imposibil să găsim următorul triunghi albastru. Trecuserăm de mult de ultimul de culoare galbenă. La lumina lanternei de la unul din telefoanele celulare am studiat harta. N-am înţeles mare lucru. Când am stins lumina am realizat cât de întuneric este. Şi că ne-am depărtat de orice indicator. Ne-am întors după ultimul albastru. Tot nu am găsit un altul care să ne arate încotro să o luăm. Am plecat înainte, pe o cărare de-a lungul râului… (va urma)
Posted in Necategorisite on octombrie 4, 2014| 1 Comment »
Cum aţi reacţiona citind, undeva într-un bulletin de ştiri, că evreii sunt în continuare exterminaţi, şi în ultimii doi ani au fost incineraţi în Marea Britanie 15500 de persoane? Şi că în proces trupurile lor sunt folosite pentru încălzirea clădirilor spitalelor?
Să încercăm şi altfel: ce aţi zice dacă aţi afla că în ţara noastră sunt omorâţi în continuare evreii, şi un calcul ar arăta că e vorba de aproximativ 12 persoane pe oră?
Ştiu că v-aţi prins: lucrurile astea se întâmplă, dar nu (mai mult…)
Posted in Necategorisite on octombrie 4, 2014| Leave a Comment »
N-am plecat prea devreme, iar în privinţa destinaţiei ne-am hotărât din mers. Am pornit şi fără merinde, nepregătiţi deci. Cum drumul nu mai ducea, de data asta, pe lângă patiserie, ne-am trezit cu un prânz foarte sărac: câţiva biscuiţi de tărâţe şi o mână de nuci curăţate şi adunate într-o punguliţă. Surprinzător, ne-am săturat! Am băut multă apă, poate de-aia! Care noi? (mai mult…)
Posted in Necategorisite on octombrie 3, 2014| Leave a Comment »
De câte ori ies din casă, pentru o plimbare mai lungă, şi nu ştiu sigur încotro să mă îndrept, îmi vine în minte citatul ăsta din cartea lui Tolkien:
“E o treabă tare periculoasă, Frodo, să ieşi pe uşa casei tale, îmi spunea. Păşeşti pe Drum şi, dacă nu ştii să-ţi stăpâneşti picioarele, nu ai habar încotro te duce curentul.”
Iată şi unul din cântecele de drumeţie, compus de acelaşi Bilbo, cel cu sfatul de mai sus:
“Ce jar în vatra purpurie!
Sub acoperiş un pat ne-mbie.
Dar oboseala nu ne-apasă;
Încă zărim dincol’ de casă
Un pom stingher, un colţ de stâncă
Pe care nu l-am văzut încă…”
Ei bine, şi noi ştim că e treabă periculoasă căci, îndată ce am păşit afară, “zărim dincol’ de casă”… he, he, câte şi mai câte! Dar neaparat (mai mult…)
Dana SisoEva 