Toamna trecută am avut parte de multe surprize, cadouri neaşteptate şi întâlniri cu câţiva oameni de departe şi străini mie care, fără să ştie, au fost chiar mesagerii lui Dumnezeu pentru mine. Una din surprize a venit prin poştă de la pastorul Vasile Bel, cu care intrasem în legătură prin intermediul unei postări de pe blog. Din cele trei cărţi primite în dar cu acea ocazie, cea care mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990, scrisă de Vasile Bel şi Constantin Ghioancă şi publicată la editura Risoprint din Cluj-Napoca anul trecut, deci 2017.
Cartea îşi propune să prezinte pe scurt principalele scrieri (cărţi, broşuri, reviste, colecţii de cântări) care, fie au fost scrise sau traduse de credincioşii baptişti, fie au fost răspândite şi procurate de aceştia datorită învăţăturilor creştine conţinute. 1985 marchează apariţia primei cărţi folosite de comunităţile de creştini, Cântările Sionului, publicată de Gheorghe Şimonca. Însă prima publicaţie scrisă de un baptist român ne trimite la anul 1906 şi e vorba de Evanghelia şi focul, al cărei autor e Gheorghe Slăv.
Din introducerea lucrării aflăm câte ceva despre contextul care a dat naştere publicării şi răspândirii literaturii avute în vedere: preocupările, rapoartele, eforturile şi declaraţiile comunităţilor baptiste. Nume ca I. R. Socaciu şi Constantin Adorian, menţionate în aceste prime pagini, mi-au dat senzaţia aceea plăcută că citesc despre „ai noştri” (tatăl meu, pe atunci seminarist, participase la ceremonia de înmormântare a lui Constantin Adorian şi multă vreme, găsind printre pozele vechi ale familiei pe cea care păstra memoria acestui eveniment, nu am ştiu cine e omul a cărui nume era scris pe cruce).
Mai departe, lucrarea redă în ordine alfabetică cărţile ale căror coperţi, (mai mult…)
Dana SisoEva 